Ce mai gasim prin cutia postala?

Azi am stat 5 minute in fata cutiei postale.
M-am minunat, m-am crucit si am inchis cutia la loc.
Am zis ca nu am baut destula cafea. Am urcat, am baut doua cani, am coborat.
Apoi, treaz, am scos din nou pliantul si am citit:

Treaba devine grava. Adeptii acestui cult sunt indemnati sa se trateze cu apa sfintita de cancer si diabet, spondiloza sau durere de cap.
Nimic mai simplu! Completezi un formular…

…scrii ce te doare, faci o mica donatie si primesti APA SFINTITA la 250 ml!  Medicamentul universal.
Am completat si eu unul:
„Am o gramada de probleme. Dar cel mai mult ma doare sa vad atata prostie.
1. Vindecati si PROSTIA? Daca da, aveti si la LITRU?
2. De ce sunteti lasati si promovati „tratamentul” cu APA SFINTITA? NU sunteti medici, nu puteti inlocui medicina. Daca ţineţi la adeptii dumneavoastra trebuie sa ii indemnati sa mearga la Spital pentru orice boli ar avea. Intelegeti? Asa vor cotiza inca multi ani…
3. Am vazut că tratati si „nervozitatea”. Cum pot scăpa de „nervozitatea” pe care o capăt instant cand văd fluturasii dumneavoastră in cutia MEA postală?
4. Citez: „si tot ce este rau sa NUMAI existe”. Este rau ca nu cunoasteti limba romana. Poate sa NU MAI existe acest fluturas scris de un agramat?
5. Chiar nu vă interzice nimeni aberaţiile astea?!”

Credeti că o să primesc răspuns?

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu IliutaFOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.