Gabriela Fii Rea isi multumeste alegatorii: „Vom avea piste speciale pentru pelerini, la Bucuresti!”

„Interviu” cu Gabriela Fii Rea:

Reporter: Cum v-a venit aceasta idee?
Gabriela Fii Rea:Am urmarit evenimentele de la Iasi. Eu am in primul rand in gand sa imi multumesc alegatorii si aceste piste sunt exact ceea ce trebuie unei metropole europene ca Bucurestiul.
Reporter: Unde vor fi amplasate „pistele pentru pelerini”?
Gabriela Fii Rea: Peste tot. Vor fi piste care vor strabate orasul din Berceni, Titan si Drumul Taberei pana la Catedrala Neamului. Vor avea prioritate in toate intersectiile. Inclusiv in fata salvarilor si masinilor de politie. Pe traseu vor fi si puncte de prim ajutor.
Reporter: Adica truse medicale? Telefoane, etc… ?
Gabriela Fii Rea: Nu. Vorbim aici de puncte de exorcizare, ca la Iasi. Busuioc, aghiazma, genunchiere, preoti, tepuse. Pentru cei care nu mai rezista neexorcizati pana la final.
Reporter: Ce alte informatii ne puteti da despre ele?
Gabriela Fii Rea: Da. Ele vor fi exact in locul pistelor pentru biciclisti, pentru ca eu nu suport biciclistii si sportul in general. In general, biciclistii sunt tineri si nu ma voteaza pe mine. Alte masuri: voi pune din 10 in 10 metri pungi cu trei litere intamplator scrise pe ele, un P, un S si un D. Pungile vor contine cate ceva de-ale gurii.
Reporter: E legal?
Gabriela Fii Rea: Sa mananci paine, zahar, oua, ulei, pixuri e legal oriunde. Eu asa stiu.
Reporter: Alte planuri pentru oras?
Gabriela Fii Rea: Dupa ce il dau jos pe Pandele de pe catedra, ma apuc sa fac o pista suspendata. Una mare, lunga de 13 km, care sa vina pe deasupra caselor si sa lege toate punctele de exorcizare din Bucuresti. Si la fiecare punct sa fie o urna la care sa se poata vota numai cu PSD. Dar, asta la anul.
Reporter: Va multumim.
Gabriela Fii Rea: Normal!

Sursa foto: Acid photo-facebook.

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”