a4Nu mai aburati fata, bai!
Scoateti 10 Euro sau mintiti-o ca ati castigat la Loto si ca  ramaneti datori pana luati banii.
Sau mergeti mai departe, ca asteapta lumea la rand, da?
a6Te-am gasit eu! Esti la bucatarie.
Daca ajungi acolo, o sa te vezi imediat: esti chiar langa raftul cu sticlele de bautura si iti faci o poza.
Nu te ingrijora, multi oameni s-au pierdut zilele astea. Uite:a5 Nea Nicu, mai turnati si apa in spritul ala! Daca beti tot sec si la noapte, s-ar putea sa va gasiti dupa concediu.

a2

Ea e cyborg. El a plecat cu cip-ul ei. El e O XICEN. Ea, fara el, nu are creierul oxigenat. Love story!
Sa mai spuna cineva ca robotii  nu au inima!

8

a1

Da’ kam korijenta skolarita asta.
La Gramatika, zik.

a3
Neata sa ai si tu si sa dai placuta saptamana sa fie!
Si multumim ca ne-ai iesit cu plin.

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
aaa

 

 

 

8 thoughts on “Mare e gradina facebook! (ep. 131)

  1. Pingback: Mare e gradina facebook! (ep. 131) – Auzi

Lasă un răspuns