10395804_193708334322763_5396382214871004571_n
Cateva mici intrebari pentru doamna care a postat asta:
1. Cat se lasa la cuptor? Focul mic?
2. Cand se adauga umplutura?
3. Rozmarinul se pune la final?

rr

 

12784238_983510425030383_823639317_n
Pe mine m-ai invins. Doar Poptamas a mai reusit asta cu: „Dupa noapte vine dimineata. Like daca estei de acord!”

Cronicile unui barbat de Silviu Iliuta
12804003_941957242586615_1204721032_n
Sa fii fericit cu tine insuti, Georgica!
Fa-ti curaj, invita-te la o cina romantica si, daca o sa ai noroc, poate o sa te si saruti.
Apoi, paraseste-o pe Narcisa si cere-te de barbat pana ce moartea te va desparti.

 

12804359_1085719604781771_1930700099_n
Vreau o nunta mare.
Puteti sa imi puneti si mie  la dispozitie 1000 de persoane?
Astia dau la final si dar? Vin cu plicul?
Atunci mai puneti 1000.

caterinca fb
Inmormantare in stil romanesc. (Sau nunta sau botez sau doar duminica la gratar)
Si dupa aceasta poza au tinut-o intr-o petrecere trei zile si trei nopti.
Ca daca n-ar fi nu s-ar povesti…

Untitled-1
Doamna, calm!
Reptilienii au plecat aseara pe planeta lui Bafomedos si va transmit:
„Mai bine reptilieni decat manelisti, mai bine „roceri” decat atat de tristi!”

FOLLOW PE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune

Cronicile unui barbat de Silviu Iliuta

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

 

Fragment din carte: :

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” n-1

19 thoughts on “Mare e gradina facebook! (statusuri ep. 97)

Lasă un răspuns