S-Bogdan Radian:
„Biletul de vaccinare al bunicii mele din 1906. A trait 85 de ani, a trecut prin doua razboaie mondiale, a avut o familie frumoasa in ciuda faptului ca a fost vacccinata.”
Adevarul e ca nu trebuie sa scapam toti.
De aproximativ 300 000 de ani a aparut omul, iar fiecare celula a corpului sau s-a luptat in fiecare clipa sa se adapteze la mediu. Pana atunci au fost alte 3,5-4 miliarde de ani de evolutie si adaptare, de la bacterii pana la ce inseamna azi om.
Oamenii au trecut prin virusuri, prin ciume, prin gripe, epidemii. Avem o lista impresionanta numai din ultimii doua mii si ceva de ani, de cand strangem cat de cat informatii. Doua mii se ani, raportati la anii de cand exista viata inseamna mai nimic. Un fleac. Cate milioane de epidemii si de decimari au fost in timp, naiba stie!
Prin anul 65, in vremea lui Nero, o ciuma a omorat 30 000 de locuitori ai Romei, iar in 165, alta epidemie de ciuma, Antonina, omora 2000 de oameni pe zi, ceea ce insemna enorm. A durat 16 ani!
Niciodata n-am scapat toti.
Din punctul de vedere al Pamantului, al naturii, dpdv al echilibrului planetar, fiecare epidemie a insemnat o reducere drastica a populatiei. Apoi organismul uman si-a revenit, s-a adaptat, a luptat sau unii mai destepti au inventat un leac. La fiecare epidemie au fost indivizi care au refuzat sa primeasca leacul din fel si fel de motive, de la neincredere pana la motive religioase. Daca am fi avut Facebook acum 2000 de ani, azi am fi fost posesorii a milioane de postari despre oamenii rai si Oculta care voia sa vindece oamenii in timpul Ciumei Ciprian, care casapea 5000 de indivizi pe zi.
Din punctul de vedere al naturii, al Pamantului, vaccinul pare a fi ceva nefiresc, fortat. Supravietuiesc speciile cele mai puternice si indivizii care se adapteaza din mers la conditiile de viata. Epidemiile astea apar pentru ca specia trebuie sa se intareasca, sa se adapteze la noi virusuri. Este motivul pentru care noi n-am putea locui pe alta planeta, chiar daca ar avea aer si apa: ne-ar trebui milioane, miliarde, de ani sa ne adaptam la virusurile de acolo. Iar noi, oamenii, trisam: inventam tratamente, vaccinuri, vrem sa traim mai mult si sa salvam si indivizii mai slabi.
In Epoca Bronzului, un om traia 26 de ani, cam cat o vaca azi. In Roma Clasica, nu depaseau 30 de ani. La 28 erai considerat deja batran si intelept.
In Romania, speranta de viata inainte de vaccin si dupa vaccinarea in masa:
1900 – 36,4 ani
1970 – 69,3 ani
2013 – 75 ani
Adevarul e ca asta e istoria. Trisam. Incercam sa salvam mai multi indivizi din specie decat ar face-o selectia naturala. Ne lungim viata. Daca o sa ne duca capul sa avem grija de mediu si sa nu ne distrugem de la poluare, probabil ca peste o suta, doua, de ani vom trai 150 de ani in mod frecvent. Asta fac tratamentele, medicamentele, vaccinurile.
Am scris mult si as vrea sa fie ultima data cand scriu despre tema asta.
Te vaccinezi sau nu, e alegerea ta, dar una care ii poate ucide pe cei din jur. Trebuie sa intelegi asta. E dreptul tau sa consideri ca te pricepi sa citesti prospecte mai bine decat armatele de specialisti care au lucrat la vaccinuri. E dreptul tau sa fii neincrezator, sa te consideri parte a unui experiment, sa crezi absolut tot ce vrei. Oamenii sunt liberi sa creada ce vor si sa faca ce doresc cu corpul lor. Pentru ca adevarul crunt al naturii, al istoriei, e ca mereu au fost sceptici chiar si atunci cand a existat vaccin sau leac si ca niciodata, dar niciodata, nu am scapat toti.
CITESTE! A APARUT ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
