Da, exista chilotii anti-basinute! Omenirea a rezolvat si aceasta problema.

 

Pentru ca, nu-i asa, toate problemele omenirii s-au rezolvat, a venit si randul acesteia.
Dintr-o minte luminata, intr-o seara instelata, a aparut acest dispozitiv minunat: chilotul anti-basinute:

Practic, pe chilotul barbatului (pentru ca printesele nu fac pârţ) a fost aplicata o bucata de material frumos mirositoare.
E ca si cum ai avea la tine tot timpul un bradulet de masina. Doar ca il atarni la fund, nu la oglinda.
Nimic mai frumos! Noxele tale vor avea de acum incolo aroma de vanilie sau scortisoara!
De Craciun, acest chilot te transforma din basinosul familiei in omul care le aduce mirosul dulce al copilariei in casa: cel de scortisoara.
Varianta 2, probabil pentru cei care beau mult acid, nu are doar un bradulet infipt, ci un intreg odorizant:
Nu stiu sa va spun daca, odata ce imbraci acesti chiloti, fundul tau nu face fâssss o data la cinci minute si elibereaza un jet de apa.

Cea mai interesanta varianta de chilot anti-basinute mi se pare aceea cu perna.

Practic, aerul eliberat de teava ta de esapament se opreste in camaruta aceea. Apoi este filtrat si eliberat, mirosind a iasomie si pepene galben.

Conform specialistilor, de acum nu trebuie sa iti mai dai cu deodorant. Nici la birou, nici macar in mijloacele de transport in comun.
Tot ce trebuie sa faci este sa imbraci acesti chiloti si sa bei multa cola.
Poate vreti sa vedeti si reclamele:


Imi cer scuze celor mai sensibili de stomac ca am scris acest articol.
Dar, tocmai lor li se adreseaza: celor mai sensibili de stomac.

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”