Iritati de declaratia absolut imbecila a lui Tudose, “dacă steagul secuiesc va flutura pe instituţiile de acolo (Harghita, Covasna, Mures), toţi vor flutura lângă steag”, extremistii unguri au acoperit ieri steagul Romaniei cu cel al Tinutul Secuiesc. E grav de tot!

Bre Nea Tudose, as vrea sa iti scriu o scrisorica exact asa, cu limbajul matale. Exact cum ai facut declaratia aia pe care nu ai retras-o nici acum, in care ai sugerat ca spanzuri extremisti. Pare spusa asa, la birtul din colt, din Braila, cu picioarle intr-un lighean cu apa calda, in asteptarea sifonului.
Bre Nea Tudose, esenta e ca extremistii aia de de „64 de Comitate” sunt oricum… extremisti. Prin definitie. La cate tampenii fac, e clar ca asteapta o scanteie ca asta. Matale, nea Tudose, nu esti un client al unui birt si nu vorbesti cu barmanul Giani, ci esti  ditamai Prim Ministrul Romaniei, iar declaratia ajunge peste tot in lume. Stiu, si mie mi se pare ciudat ca esti Prim Ministru, dar poporu’ a ales PSD, iar Dragnea a crezut ca esti marioneta lui, n-ai ce sa faci…
Ideea e ca baietii aia rau, extremistii, oricum sunt disperati sa faca rau Romaniei, iar faptul ca suntem in anul in care sarbatorim centenarul ii irita si mai tare. Sunt mai nervosi decat oricand. E ca si cum baietii stau cu sticla cu gaz in mana, iar matale ai adus bricheta. Intelegi?

E timpul sa te duci la ei si sa le iei bricheta din mana. Pentru ca nimeni nu crede ca in 2018, un Prim Ministru poate sa spuna o asemenea aberatie despre cetateni ai propriei tari. Ca ei sunt cetateni romani, in caz ca nu stiai. Chiar daca au aberatii extremiste in cap.
Asadar, nea Tudose, pastrand limbajul de birt, daca doi iti spun ca esti beat, mergi la culcare! Daca trei iti spun ca mai bine taci cand esti pe stomacul gol, taci! Daca aproape toti oamenii normali la cap iti spun ca declaratia matale e cea mai mare imbecilitate, care da apa la moara extremistilor si poate duce chiar la acte violente, atunci o retragi!
Lasa, pentru o jumatate de ora, razboiul cu Dragnea, ca oricum il pierdeti amandoi, e ca si castigat de Firea. Da un comunicat in care iti ceri scuze pentru aberatia aia de declaratie, inventeaza si matale niste scuze, ca nu mancasei in dimineata aia, ca ai bagat bere pe stomacul gol, apoi redacteaza-l! Da-l cuiva sa il verifice, sa nu iasa ca scrisul doamnei Carmen, apoi da-l presei.
Sa fie cu cenusa in cap, da? Pana nu e prea tarziu.
Chiar n-avem chef sa ajungem o Catalonia, din cauza unui politician care scoate prostii pe gura!

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.


 

 

 

 

Lasă un răspuns