In sfarsit, nu mai trebuie sa facem nimic!
Culese acum 2000 de ani.   Astea sunt adevaratele masline, dezosate, prinse in Dunare.. Se prepara prajite, cu mujdei. Cum sa ratezi as o reducere de Craciun?! Trebuie sa fii nebun. Nici gogosarii nu mai sunt ce au fost… FACEBOOK Silviu Iliuta In sfarsit, au facut mutarea potrivita: spirtul Mona e la raionul de bauturi! (Multumesc pentru poza, Cristina!) Ieftin si gustos, de crescatorie. Necheaza in farfurie. O reclama din Republica Moldova. Nu comentez ca iau bataie. PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK. Fragment din carte: : Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare. – Piuu! – Piuu! Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani: – Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic? – Da, are un deget fermecat. – Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte? – Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă. Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci. – Tati. Tu mă iubeşti pe mine? Acum este momentul meu să plâng cu muci. – Până la stele. – Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri. – Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi. – De mii de mii de ori, tati? – De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori! S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde: – Voi verifica imediat asta, tati! – Huh? – Întinde degetul! M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar. – Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios. – Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti? – Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici? – Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati! Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii. – Piuu! – Piuu! Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele. A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine: – Taaaati! Tu mă iubeşti! Nu m-am putut opri din plâns zece minute.  
   
 

 

             

Lasă un răspuns