Azi am ras cu lacrimi dupa ce am vazut la Godina un film. Pun si emoticon pentru fanii Antena 3- sa se vada clar ????.
Deci am zis ca lesin cand i-am auzit pe Gadea, Badea, un general al Armatei Romane, plus un Ciuvica (parca vocea lui era. Posibil, Radu Tudor). Se uitau t00ntzii la un joc pe calculator, la imagini cu un avion care lansa rachete, iar ei erau convinsi, dar convinsi, ca-s din Ucraina. Generalul vietii si al ostirii romane chiar spunea ca „uite, pilotul s-a catapultat, dar intr-o garnizoana ucraineana!” Mircea Badea vedea semnale luminoase pe cer, lansate de avion ca sa atraga tirul, fapt
confirmat si de celelalte vertebrate.
Deci stateau astia si comentau imaginile din jocul de calculator,
convinsi ca se uita la atacul rusilor.
I-a facut cu capul vreun poznas care le-a trimis pe email filmuletul. (Link, dati copy-paste: https://fb.watch/bsRrFzEYD2/)
Postarea cu pricina: Frate, nu stiu cine esti, dar data viitoare da-le un Super Mario, sa comenteze si ei ca armata rusa a intrat prim conducte si planteaza ciupercute aeriene pentru ca fratii Mario sa le culeaga din saritura! Sau da-le Solitaire, ca astia vor fi convinsi ca-s cartile tratatului de pace din Bielorusia! Sau mai fa misto de ei cu ce vrei tu, te rugam, dar fa! Poti sa le dai si un joc din ala cu serpisor de pe un Nokia din 2000, ca oricuk nu se prind.
Sincer, i-am mai vazut pe astia de cateva ori, stiam ca-s sarmani la IQ, dar nu mi-am imaginat niciodata ca-s CHIAR ATAT de pr00sti!
A aparut! carte noua. Comanda AICI
OFERTA SPECIALA:
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
