A zis cineva să CRAP?

Un colaborator de la HotNews a publicat la ora 10.15 o postare cu Victor Ponta la care a comentat: „Sper sa crapi, Victor Ponta!” Dupa 24 de minute a fost concediat.

Iata si declaratia pe surse a lui Victor Ponta.
„In primul rand, toata lumea ma iubeste!
Apoi, la ultimul Congres PSD, acesta a fost mesajul lui Liviu catre mine:

A inchiriat si un avion! Si baronii din partid, din teritoriu, au pus mana de la mana si au luat un balon. Si ei ma respecta mult de tot!

Au pus „ă” in loc de „a”, dar nu e probemă. Unii nu au asa multa carte. Si la un meci de fotbal erau fotbalisti care ma iubeau mult. Cred ca m-au si votat:
Iar la film, tin minte cum odata proiectionistul a oprit filmul si a pus mesajul asta mare pe ecran si pe afis. M-am emotionat tot! Ma adora batranul ala, m-am simtit ca un star. Cred ca stie ca i-am marit pensia cu 7 lei.
Tot au ce au cu pestele asta, CRAPUL! Cred ca e o aluzie la Traian Basescu-marinar-CRAP. Ca lumea ma iubeste si eu am facut ceva pentru Romania. Da’ pe crapul ala batran il urasc toti.
A, uitati ce am gasit prin padurile din Harghita. Ma rog, e mult spus paduri. Pe unul din cei 4-5 copaci lasati netaiati de Hrebenciuc.
Ca sa nu mai zic de Diaspora! Numai fani am acolo! Uitati cum m-au intampinat in New York: 

…sau presedintii straini:

 

Vedeti? Toata lumea ma iubeste!
Iar ziaristul acela nu a vrut sa scrie SPER SĂ CRĂPI, ci SPER SA CRAPI! Era sub influenta zilelor de Halloween si voia sa ma deghizez in CRAP pentru presa. Ceea ce am si facut. Sedinta foto:

Va las acum. Ma duc la bucatarie, ca mi-a pregatit Daciana o supita de rosii cu paste-alfabet, cum imi place mie! Ea ma iubeste cel mai mult!

Iar o sa caut ca nebunul CRAPUL norocos din castronas si nu o sa-l gasesc! Ce haioasa!”
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Fragment „Toate titlurile bune au fost date”
„Am luat două farfurii cu mâncare și m-am așezat pe lăzile cu 
apă minerală din balcon. Când Maria s-a așezat pe piciorul
meu am crezut că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.
Încă mai cred, la 40 de ani, că ăla este unul dintre cele mai
glorioase momente ale mele.
-Stai bine sau sunt grea?
Am ținut-o așa minute bune, în care mi-a povestit o grămadă
de bârfe despre cei de la bairam. Cine e împreună cu cine, cine
place pe cine și cine cu cine s-a sărutat.
-Tu te-ai sărutat vreodată? o întreb ca și cum aș întreba-o ce
zi e.
-Ești nebun? E scârboooos! Dar l-aș săruta pe Dieter!
-Dieter?
-Dieter Bohlen. Alooo? Pe ce planetă ești? Modern Talking.
Face o pauză scurtă și se mișcă puțin pe piciorul meu.
Îndeajuns încât să îmi intre în fund gâtul unei sticle de apă
minerală. Se întoarce la mine pentru confirmare:
-Cu altcineva mi se pare scârbos. Nu?
-… ăăă….
-Tu te-ai sărutat? mă întreabă.
Greu de răspuns. Dacă spuneam că da, eram luat drept
trădător. Dacă spuneam că nu, eram considerat tăntălău.”