Oameni buni, facem un apel disperat pe aceasta cale a facebook pentru salvarea acestor doi oameni din Teleorman. Poza este facuta de ISU Teleorman si ne arata situatia disperata in care sunt ei.
Acesti doi sinistrati sunt lipsiti de mai multe ore de alimente vitale pentru subzistenta: semintele de floare. Inca de la 14 00, cei de la ISU au intervenit in zona cu galeti, furtune, sub privirile atente ale celor doi sinistrati care, la aceea ora, aveau ce sparge intre dinti. De la orele 15, situatia s-a agravat, iar domnul Costache (in stanga imaginii preluata si de Godina) a strigat catre pompieri:
-Bre, nu mai e seminte, noi cum mai traim acum?
Apoi a facut un apel national pe facebook:
“Cu ultimele liniute de baterie care le mai am, va cer celor din judet sa ne salvati! Dati va rog distribuire la acest apel, sa ajunga la toata lumea, care sa salvati si voi doua suflete de om. Se necesita in regim urgent patru pungi de seminte de floare fara sare si doua cu sare, ca Ionel are tensiune mare. Noi am intra in case, dar afara munceste baietii astia de la ISU si spectacolul e prea tare ca sa nu ne uitam la el. Nu ii ajutam ca abia am mancat, am baut si noi un sprit si ne-a cazut greu. Repetam apelul: DE FLOARE!
Daca tot trimiteti seminte, pe calea ISU, sunteti rugati sa puneti in pachetel si niste vin roze, dar nu vechi, ca noi nu facem figuri. Plus doua ape la doi litri si niste crantanele, sa curga bine! Dati mai departe acest apel la 10 prieteni, altfel veti fi urmariti de Ghinion toata viata voastra. Si stim ce zicem, Ghhinion e un puradel din capul satului, fiul lui Marian Norocosu’, care va urmareste deja pe facebook, ca si el e sinistrat pe banca la el.
Va pupa Costache!
Hai, baieti, hai salvatorii, hai ISU, mai cu talent asa ca incepe meciul!”

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;

*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

PRIETENUL MEU, INSELATUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *