Asa arata Masa Tacerii dupa vizita lui Ponta.

„Extraordinar!”, declara un martor binocular, gardian in Parcul Central, unde se afla operele lui Brancusi.
„Victor Ponta si cei de la PSD au puteri fantastice! De supereroi! Pur si simplu, acum cateva zile Victor Ponta a fost la Masa tacerii, insotit de un grup din PSD. Au si filmat un mesaj pentru Iohannis.”

„Dar pana aici nu a fost nimic iesit din comun”, a continuat martorul.
„Am stat tot timpul cu ochii pe ei, ca ii stiam de la alegeri. Pot sa jur ca in jumatatea de ora cat au stat acolo cei ai lui Ponta nu am facut pipi, nu am mancat sendvis, nu am vorbit la telefon. Numai ca dupa vreo 30 minute am fost nevoit sa clipesc. Imi lacrimau ochi, mi se zbatea o pleoapa, aveam siroaie si nu mai putea rezista. Cred ca atunci s-a intamplat! Cand am deschis ochii, ce sa vezi!

Nici urma de Masa Tacerii, de scaune, de PSD-ist. Totul curatat si ca in desert. Va dati seama ca oamenii astia au puteri de supereroi si ca pot face orice sa dispara? Fabrici, bani, combinate intregi?
L-am vazut pe Ponta departe si l-am intrebat ce a facut cu Masa. Si mi-a spus:
-Masa? A furat-o Iohannis, normal. Scaunele le furase Basescu sa le duca la Golden Blitz. Oricum, doar un scaun era original, pe celelealte le copiasem eu dupa el.
Ii avertizez pe colegii de la Coloana Infinitului ca delegatia vine inspre ei. Nu clipiti, fratilor, ca ati imbulinat-o!
Si voi, romani, vizitati tot cat mai puteti!”

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
sursa poza: facebook