In primul rand, nu mai poti spune ca merge la sala de sport. E demodat si not cool. Acum e GYM!
Cea care m-a intampinat, posesoarea unei batiste care ii acoperea mijlocul si a unui maiou mulat, m-a privit din cap pana in picioare si invers. E clar ca nu corespund in niciun fel standardelor salii. Gym-ului, pardon.
-Luati botosii de plastic, va rog.
-Dar eu merg sa inot.
-Asa e regulamentul! imi arunca scarbita.
Imi traduc asta prin: „Prostule!”
-Apa doresti? zambeste.
-Nu doresc….
Imi traduc si asta: „Saracieee, n-ai bani de o apa la 8 lei! De ce mai vii la sala?”
Nu mai zic nimic si imi pun botoseii. Sper totusi sa ma lase sa mi-i dau jos cand voi intra in apa.

1. Barbatul nervos
In fata mea,  urla un individ. Se uita fix la peretele din fata lui si striga. Nici nu stiam ca un om are atatea vene pe moaca.
-Aaaaa! Baaaaa! Uaaaa!
Sta aplecat in fata, in pozitia unui taur nervos, gata sa atace zidul, si trage de doua sfori.
-Uaaaaa! U-haaaa!
Cred ca peretele  a facut pe el de frica individului.
Ma simt ciudat si oarecum dator sa ii atrag atentia antrenorului care statea langa el, un baiat impachetat in muschi.
-Vedeti ca are probleme. Ciocolaxul il rezolva in situatiile astea. Si sa se hidrateze mult!
Nu-s medic, dar recunosc imediat un constipat.

 

2. Fetele-selfie
Ele nu fac sport. Gym, pardon. Ele au venit acolo pentru poze. La fiecare jumatate de exercitiu au cel putin un selfie sau un live pe Instagram. Observ ca aparatele care nu au oglinda langa ele nu sunt bune de nimic si fug de ele ca de tamaie.
Fetele-selfie nu se deplaseaza intre diferite aparate pentru a mai face jumatate de exercitiu. Ele defileaza.
-Sarut mana, pe ce pagina de facebook suntem live?
-Hi, ha, ha, hi! Pe Insta, fb e demodat gen! Uite-o si pe aia!

3. Fata sexy
„Aia” era o fata sexy, retrasa langa o oglinda. In spatele ei, cativa antrenori care se bagau in seama si salivau in prosoape.
-Sa bagi si picioare, da?
-Ai temrinat seria?
-Asa, Danuta, imi place de tine azi!
Iar ea le raspundea printre dinti cu un zambet.
-Ce ai zis, Danuta?
-Nimic.
Si intoarce spatele si pleaca.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

4. Corporatistii
Ii recunosti usor. Nu sunt nici grasi, nici slabi si au venit acolo de nevoie. Impinsi de nevasta, de amanta sau pur si simplu compania le-a platit un abonament.
-Mai bagam si piscina?
-Nu, ca azi am si PPM si meeting la CEO si predare.
Sunt cei mai de treaba dintre toti, uneori poti intra in vorba cu el, daca ai telefonul la tine si stii adresa lor de email.

5. Milf+antrenorul
Daca auzi niste gemete sa stii ca nu vin neaparat de la cei care saliveaza in urma fetelor sexy. De cele mai multe ori vin de la o doamna trecuta binisor de 40 de ani si antrenorul sau. Pentru ea, exercitiile la sala sunt un fel mai dulce de a spune: „ma duc sa ma intalnesc cu antrenorul, dar stie si barbatul. Sport facem, da, da!”
Aproape toate exercitiile se executa in pozitia „lipit”, aproape toate grupele de muschi se lucreaza prin pipaire. Oricum, per sedinta, se pare ca iesi mai ieftin cu un abonament la sala, decat cu o camera de hotel+gigolo platit.


FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

6. Trec incetisor pe langa fetele deprimate. Cu cateva kilograme peste greutatea medie sau cu doar cateva sute de grame. Sau doar isi imagineaza ca sunt grase. Oricum ar fi, le auzi si le vezi imediat. Rezeama un perete, sprijina o banca, plang pe usa vestiarului sau beau de zece ori pe minut dintr-o sticla cu apa si ofteaza. Dar ce ofteaza. Mereu.
-Aaaaah!
„De ce nu m-a facut mama mai slaba!”

7. Fetele muncitoare
In dreapta salii sunt doua domnisoare transpirate. Blonde, rujate, cu buze roz. Singurele lucruri vizibile din spatiu sunt Marele Zid Chinezesc si buzele lor. Pe doua bancute alaturate efectueaza un singur tip de exercitiu: cracit picioare, strans picioare. Cracit picioare-strans picioare. Minute in sir. Practic, scopul lor la sala este sa faca acest exercitiu si numai acesta, de-a pururea si-n vecii vecilor.
-Da shie ti benoclezi, wai? Ori n-ai drum?
-Eram curios pentru ce muschi…
Dar o las pagubas, poate si de frica sa nu se ridica una si sa ma stranga intre picioare. Ar putea zdrobi o nuca de cocos acolo.

8. Cracanatii
Ies repede din sala cand imi dau seama ca sunt singurul fraier cu botosei de plastic. La vestiare, doi barbati putin cracanati, care si-au terminat exercitiile. Atat de putin cracanati, incat puteai trece printre picioarele lor cu o masinuta din aia cu fise, din Parcul Tineretului.
-Ati facut picioare? ii intreb.
Deja stiu expresii de Gym. Cracanatul 1 nu a luat-o in gluma. Ma priveste ciudat. Poate si pentru faptul ca sunt singurul barbat din vestiar care poarta chiloti.
-Adice ce, ma?
-Adica ati facut exercitii pentru picioare? Mie nu mi-a dat picioare in program, doar banda.
-Adica ce, ma? Nu se vede ca am facut piept? sare si Cracanatul 1.
-Si biceps, boss! hop si Cracanatul 2.
Am plecat de langa ei, nu inainte de ma intreba de ce toti care isi lucreaza bicepsii raman cracanati. E un mister pe care nu il voi dezlega niciodata, dar am mai vazut asta si in filmele cu Van Damme.
-O sa vi se indrepte, stati linistiti! le-am aruncat la plecare. Imediat ce va opriti din lucrat bicepsi, n-o sa mai fiti cracanati.
Am plecat inainte sa imi spuna cuvinte frumoase, de iubire, despre mama si despre neamuri. Dar le-am auzit pe toate prin usa.

9. Mumiile
Mai am doar cativa metri pana la bazin, ar vrea sa fiu in stare sa inchid ochii si sa nimeresc. Asa fac. Inchid stangul, inchid dreptul si, usor, pe langa perete, o iau spre apa. Lovesc un sac de gunoi umblator.
-Mba, iesmsti chiuor?
Deschid ochii, nu am incotro. Imi dau seama ca m-am teleportat la marginea orasului Cairo, undeva intre piramida lui Keops si a lui Tutankamon. O mumie vorbitoare mi se dezvaluia in toata splendoarea, in fata ochilor. Infasurata in multe randuri de bandaje verzi din staniol, din cap pana in picioare, mumia avea libera, la vedere, doar o bucata de gura, pe unde si vorbea.
-Vorbesti? intreb uimit.
-Mmmmborbezc! raspunde mumia.
-Romaneste?
-Mmmmda!
Mumia, nervoasa, incepe sa isi debandajeze capul si lasa la iveala un par roscat si o fata extrem de rosie. Strangulata de gat de straturile de bandaj, scoate greu din gatlej niste vorbe:
-Ba, nene, mergi cu ochii inchisi pe langa perete?
-Esti ruda cu Tutankamon de te-ai infasurat asa?
-Cine e ela?
-Un faraon.
-Nu il stiu, ma, nene, pe Faraonu’, antrenoru’ meu e Marian. Eu doar ma infasor asa sa slabesc.
Si a plecat mai departe pe langa mine, inaintand ca un melc bolnav pe picioroange.
-Vrei sa te duc eu in brate pana la banda?
-Nu, mba, nene, ca mbasta e ideea! Sa mberg eu, ca sa slabesc!
O las in pace. In ritmul asta, eu voi inota 40 de minute, apoi, la intoarcere, o gasesc doi metri mai incolo, tot langa perete.
Acum inchid ochii si inot. Chiar nu vreau sa mai vad nimic. Vestea proasta e ca trebuie sa vin si maine.

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

 

 

25 thoughts on “Asta intalnesti la sala de sport. (Gym, ma scuzati!)

  1. Ionut says:

    În ce sala(gym) ai fost dumneata??? Din tot articolul am tras următoarea concluzie: esti cam frustrat pe tema asta, strigătul acela pe care tu îl descrii cu auuu, bhaaa etc… te ajuta foarte mult în momentul când ridici(mai sunt unele persoane care exagereaza dar de obicei sunt pusi la punct de antrenor) asa ca daca nu stii nu mai critica…

        • Aldus says:

          Dacă ar fi un singur citat, nu m-ar deranja. Dar când vezi câte un citat la absolut fiecare articol, da, e deranjant. Nu are importanță al cui e blogul și a cui e cartea. Eu intru pentru articol. E deranjant că-mi servești altceva. Și nu într-o formă digerabilă, la subsol sau în sidebar, ci mi-l bagi în ochi ca și cum ar face parte din corpul articolului pe care-l citesc. Ar fi deranjant și dacă ar fi citat din Caragiale sau Shakespeare. Nu contează din cine-i citatul, cât timp citatul n-are legătură cu articolul.

          Ideea e că ai putea să ai un blog foarte mișto, unul din cele mai bune bloguri mioritice, dacă ai vrea. Dar ai ales altă cale. Mă rog, tu știi. Vorba ta: blogul tău. Eu doar ți-am dat un feedback.

          • Silviu Iliuta says:

            E in citat pe articol pentru ca sunt multi oameni care vin de pe Fb, 95 la suta, iar unii nimeresc doar un articol. E o strategie de marketing a unei edituri, nu a mea. Dar eu sunt de acord. Au incercat si altele, asta pare cea mai buna. Ce nu functioneaza pentru tine… Fa abstractie de finalul articolului sau citeste odata cartile alea!:))

          • Aldus says:

            Mersi de onestitate.

            Dacă îmi permiți o întrebare (retorică), de ce 95% din vizitatori intră de pe Facebook, atrași de articole cu statusuri cretine, și, când văd un pamflet, îl iau drept știre? Poate cumva pentru că cititorii serioși nu rămân pe un site cu publicitate agresivă? Și ce faci dacă mâine se închide Facebook-ul?

            Mă bucur că strategia asta funcționează cel mai bine și că, uite, măcar cineva vinde cărți în România. Mai ales că, după mintea mea, acești 95% nu se înscriu în tipologia cititorului de cărți. Dar dacă funcționează, foarte bine.

            Până la urmă, faci ce vrei. Eu mi-am manifestat doar consternarea că în loc să găsesc un blog bun, citat de toți oamenii serioși, găsesc un talent izidit pe tactici dubioase de publicitate agresivă pentru marele vulg. Mă rog, tu știi. Dar păcat.

          • Silviu Iliuta says:

            Mai, cred ca iau in serios pamfletul doar cei care nimeresc pentru prima data aici.
            Danke!

        • Aldus says:

          Adică e o formă de reclamă ieftină și aiurea, de țeapa celor de la tv. Dă-mi citat o dată pe lună, maxim. Sau la primul comentariu. Și pune-mi în dreapta, în sidebar, o căsuță cu link spre cărțile tale. Sau în pagina Despre mine. Respectă-mi inteligența. Că am văzut citatul din prima, nu trebuie să insiști la fiecare lectură. Și dacă sunt interesant, îți voi cumpăra cartea și fără să mi-o bagi în față cu obstinație. Fă-ți blogul „citibil”, pe care să-ți facă plăcere să intri și unde să găsești conținut, nu publicitate. Și pune publicitatea undeva subtil, pe margine. Că dacă mă convingi din textele blogului că ai talent, și ai, o să mă uit și în sidebar. O să te caut eu fără să-mi spui. Dar așa, dacă mă tratezi ca pe un bou, mă pierzi și de cumpărător de carte, și de cititor de blog.

          Brânză bună-n burduf de câine. Asta ți-e comunitatea ta, oameni veniți de pe rețelele sociale și din Google, care n-au mai fost niciodată pe aici și deci nu cumva să nu vadă citatul?

          Geez.

  2. Mihai says:

    Am fost la alezzi unde era plin de provinciali și la fel, au intrat toți la piscină cu încălțămintea de afară (majoritatea cu papuci). S-a făcut înăuntru noroi de la praful adus pe tălpi de ei, din motivul ăsta trebuie să porți botoșei. Probabil că în bazin nu porți protecție din aia pt par, nu?

  3. Alex R says:

    Am ras cu lacrimi citind articolul – n-as merge nici batut la un „gym”, pentru ca stiu ce personalitati marcante calca pe-acolo… Dupa care am citit comentariile. Si am plans… Ori cei care citesc si te inteleg, nu comenteaza, ori i-ai nimerit cu articolul asta doar pe aia care si-au pierdut tot simtul umorului la gym, intre aparate si oglinda (sau le-a trecut printre picioare de la prea mult biceps si dus a fost)! All in all, keep it up! Cand lumea e stricata si incepe sa strige la tine, poti sa fii convins ca ceva faci tu bine!

Dă-i un răspuns lui jan Anulează răspunsul