Home / (Pro)stirea zilei / Atentie, fetelor! Un barbat tanar si cuceritor, bine imbracat, va suceste mintile.

Atentie, fetelor! Un barbat tanar si cuceritor, bine imbracat, va suceste mintile.

Atentie, fetelor!
Prin cluburile de noapte din Bucuresti circula un individ.
Caracteristici: 30-35 de ani, inalt, alúra sportiva, brunet, extrem de frumos, caucazian, stie 5 limbi straine.
Este bine imbracat, costume de lux croite special pentru el, care ii vin perfect si nu seamana cu pijamalele.
Are in fiecare zi alta masina scumpa.
E cuceritor! Aveti grija! Acest om poate face conversatie in 5 limbi straine, dintre care una este mandarina.
Stie despre problemele sufletului mai ceva ca Poptamas si toti bloggerii de scriu pentru femei la un loc.
Cunoaste peste 2000 de branduri de genti, ceasuri de femei, bratari, haine, inele, deci conversatia nu se va sfarsi niciodata.
E milionar, nu are nevoie de nimic.
Doar isi cauta o nevasta potrivita.

Pentru ca nu am gasit o poza cu el, o sa pun aceasta fotografie cu un pensionar somnambul care iese prin cluburi imbracat in pijama. Agata tinerele (usor uzate) contra cost.
iri2

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. 

Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
cover_blogb

Paginile mele de facebook: cronicipebune, silviu iliuta.

Check Also

99% dintre romani nu stiu care este diferenta dintre Islamism ei Islam.

*Asta scriam acum 16 de ani intr-un referat, dupa un curs de Istoria Religiilor. Cred …

Lasă un răspuns