Primit de la Constantin Dobre, zis Dexter, un prieten care sta in China vreo 6-7 luni pe an, e casatorit cu o chinezoiaca, iar de curand s-a intors in Romania.

“Am stat in China din Noiembrie 2019 pana in Februarie 2020.

Pentru ca in ultimele 3 saptamani m-am saturat de toate aberatiile si parerile pe care si le dau toti vis-a-vis de Asia, China si coronavirus (COVID-19) mi-am facut curaj si timp sa va povestesc experienta mea, a celui ce mai bine de 6 luni pe an traieste in Hong Kong si bate la pas China continentala.

Va spun inca de pe acum ca nu ma stiu cu vreun talent extraordinar la scris si ca posibil sa va disper cu detaliile insa in viziunea mea de viata, dintotdeauna am considerat ca „detaliile fac diferenta” si „detaliile definesc obiectul”

Sper sa imi iasa bine pentru ca sunt atat de multe de povestit si nu stiu cum sa le cuprind astfel incat sa nu va plictisesc.

Tot ce o sa va insir mai jos sunt fapte si intamplari petrecute FARA NICI CEL MAI MIC STROP DE PANICA!

De aproximativ 2 ani de zile calatoresc pe ruta Bucuresti – Hong Kong mai des decat merg de la Bucuresti la Constanta pe timpul verii.

Anul acesta s-a intamplat sa plec la Hong Kong pe 22 Noiembrie pana pe 22 Decembrie 2020 si apoi de pe 4 Ianuarie pana pe 3 Februarie 2020.


“Cronicile

Tin sa precizez inca de la inceput ca si in afara epidemiei, aeroporturile internationale (nodurile prin care am zburat frecvent) din Turcia – Istanbul, Qatar – Doha, UAE – Dubai au un nivel de securitate foarte ridicat, neavand nici o sansa sa treci de control si sa ajungi la imbarcare daca starea ta de sanatate este suspecta.

Asadar de fiecare data, fie la imbarcare, fie la transfer, trec prin cel putin un scanner de temperatura si cei ce privesc prin monitorul scanner-ului au cel putin masca, ochelari si manusi.

In perioada 21 Ianuarie – 28 Ianuarie am fost in Chongqing (Mainland China) pentru a celebra Anul Nou Chinezesc cand cazurile de infectie cu coronavirus, au inceput sa apara deja pe banda rulanta.

Inca de la primele cazuri si primele recomandari de preventie, oamenii au inceput sa se conformeze. Drept urmare cand am zburat de la Hong Kong la Chongqing aveam deja un set de masti la purtator si dezinfectant in rucsac.

Am aterizat la Chongqing.In dimineata de 24.01 s-a decretat stare de urgenta si media a fost invadata de indrumari si informatii foarte „friendly” prezentate referitor la metodele de preventie a infectiei.

De la posturile publice de televiziune pana la retelele sociale precum TikTok, Sina Weibo, QQ Video, peste tot, printre materiale si reclame se difuzau ghiduri de preventie si izolare. Acum realizez ca reusita acestora a fost completata de constiinta oamenilor.

Ca orice padure cu uscaturi au existat si oameni ce nu au luat in seama recomandarile si s-au expus pericolului sau mai mult i-au expus pe restul. Despre ei este vorba in video-urile de pe retelele de socializare in care autoritatile le sudeaza usile.

Zona in care am stat, era un fel de Piata Unirii la noi, o zona aglomerata cu destinatie strict pietonala de obicei, destul de aglomerata.

De la momentul decretarii starii de urgenta, au disparut oamenii prezenti pe strada. Toti cei pe care ii puteai zari de la etajul 21 al cladirii in care stateam, aveau ca destinatie supermarket-urile din vecinatate.

In general, in China / Hong Kong scarile rulante de la metrou cat si partial cele din mall-uri au un ghid vocal ce iti sugereaza sa te tii de mana curenta pentru a nu te dezechilibra. Peste noapte acest ghid vocal s-a transformat in „avand in vedere situatia de fata, nu folositi mana curenta, pentru a reduce sansele de infectie”.

In alta ordine de idei, luati in seama ca eram in perioada cea mai importanta a poporului Chinez, Anul Nou Chinezesc. In zilele acestea, familiile ies in general la restaurante, la cina.

Cu toate acestea, constientizand amploarea situatiei restaurantele au ramas goale in toata aceasta perioada.

Asadar, concret, in acest an am stat in casa la TV, Net si deja traditionalul Mahjong. Singurele momente de iesit din casa au fost pana la supermarket si inapoi.

Pe 28 Ianuarie ma intorc in Hong Kong; pe aeroportul din Chongqing ma lovesc de o procedura foarte stricta de verificare (unde am fost in ultimele zile, daca m-am simtit rau, daca am luat contact cu cineva din Wuhan / Hubei sau daca am fost in Wuhan / Hubei?) ei stiind deja raspunsurile insa fiind un fel de double-check sa vada daca ai bune sau rele intentii ?

Trec prin cel putin 2 scannere termice cat si prin 2 zone de dezinfectie, unde oamenii respectau un protocol de protectie, ca sa ajung in zona de control securitate unde erai scanat termic si iti era masurat pulsul sa vada daca esti stresat sau nervos (o natie de detector de minciuni).

Dupa toata „calatoria asta” ajungeai in zona libera a aeroportului unde pe toate usile, manerele si suprafetele utilizate frecvent de public gaseai etichete cu „se dezinfecteaza la fiecare 90 de minute”

La imbarcare, o alta scanare termica, triple check… vorba aia nu aduce ziua ce aduce ceasul ? ajung in avion, zborul pana la Hong Kong dureaza 3 ore; toata lumea in avion pe tot parcursul calatoriei a purtat masca cu exceptia momentului in care s-a servit cina.

Aterizez la Hong Kong, la poarta de debarcare: mese cu dezinfectant, scanner termic, personal medical pregatit conform protocolului (costume de protectie, spatii de izolare, etc.) sa preia orice posibil caz.

La iesire, la control pasapoarte, oameni din N zboruri din toata China / Asia, 90% cu masti pe fata; autoritatile de control conform protocolului cu masca, ochelari, manusi!

Gaseai dispensere la fiecare fereastra de control, cat si afara la fiecare banda de bagaje. Cate 4! Aeroportul din Hong Kong are 20 de benzi de bagaje!

Plec catre casa cu taxi pentru ca deja transportul in comun era trecut pe lista cu „a nu se folosi”.

Personal in Hong Kong am stat in casa alte 7 zile pana sa zbor inapoi la Bucuresti, dar hai sa va spun cum a fost in Hong Kong comparat cu China continentala ?

In ciuda tuturor recomandarilor „democratii” din Hong Kong purtau masti insa ei isi vedeau de treaba ca si pana atunci, in locuri publice, aglomerate asadar riscante si expuse. Nu ca la noi in Romania lumea ar sta in casa cand are gripa ?

Panica s-a instalat destul de repede si usor, iar oamenii au inceput sa rada supermarketurile. In supermarket-ul din zona rezidentiala in care locuiesc in Hong Kong, angajatii nu mai apucau sa bage paletii de marfa in magazin, omenii umpleau carucioarele din curtea supermarket-ului (daca nu va puteti face o imagine inca, vezi ce a fost azi la Metro in Bucuesti, similar).

Ca sa intelegeti nivelul de cretinitate va zic doar ca in general chinezii nu sunt mari bautori de vin, si de fiecare data cand ma duc la magazin sa imi cumpar un vin, rafturile sunt ticsite de orice inseamna sortiment de vin; eee dupa ce s-a instalat panica, s-a intamplat sa nu mai gasesc o sticla de vin in acele rafturi … pe principiu, sa fie acolo, nu conteaza ce!

Nu va mai zic cum ei cerea inchiderea granitelor iar asistentii au intrat in greva … aia alta dovada de cretinitate dar vorbim despre ea intr-un episod urmator.

Si hop, vine momentul intoarcerii mele in tara. Cu cateva zile inainte, stirile anunta ca „O linie speciala a fost infiintata pe aeroportul Otopeni pentru cei ce vin din China”

La intoarcere am zburat pe ruta Hong Kong – Moscova, Moscova – Bucuresti. La aterizarea pe aeroportul din Moscova dealtfel ne-am lovit de procedura:

– inainte de aterizare completam un formular cu datele personale si zonele in care am calatorit in ultimnele 30 de zile

– echipajul de bord ne anunta ca avionul parcheaza insa vom ramane pe locurile noastre, pana cand personalul aeroportului este pregatit sa urce la bord pentru inspectia pasagerilor in vederea prevenirii infectiei cu noul coronavirus.

Timpul total de asteptare a fost de aproape o ora, la un moment dat echipajul fiind nevoit sa opresca complet motoarele si alimentarea cu energie, asteptand intr-un intuneric romantic :)))

– urca la bord, echipa medicala ce ne scaneaza termic si aduna formularele de rigoare si cerand detalii suplimentare in functie de datele din formular.

– debarcam in Moscova unde in zona de tranzit era deja un aer mai relaxat; acolo doar cativa oameni purtau masti insa dispenserele cu dezinfectant erau dealtfel omniprezente.

Dupa o cina binemeritata la un restaurant cu specific rusesc din aeroport, imi astept cuminte la poarta de imbarcare zborul spre Bucuresti. Finally!

Aterizez la Bucuresti, in 5 minute se deschide usa avionului; coboram si ne urcam in autobuz. Autobuzul ne duce la poarta de access in aeroport. In afara de mine nimeni nu mai avea masca de protectie. Unii venind din China, altii din Thailanda, altii din Vietnam … Unde mai peste tot erau cazuri la data respectiva!

Cobor din autobuz si in 2 minute ajung direct in zona de control pasapoarte. Baietii nostri (politia de frontiera) in „borcanele lor” fara masti, fara manusi, fara dispensere cu dezinfectant.

Ma duc la primul ce imi ajunge in raza vizuala, ii dau pasaportul si ii spun „Vin de la Hong Kong” moment in care se uita la mine, se uita la colegul sau… complet confuz :)) nu stia ce sa faca cu mine :)))

Cu pasaportul meu in mana iese din casuta lui si imi spune sa il urmez; ne apropiem aparent de un superior pe care il intreaba ce sa faca; respectivul ii spune ca mergem la doamna doctor :)) si de aici incepe distractia :)))

Doamna doctor, o doamna de la DSP (Directia de Sanatate Publica) ce ma invita pe un scaun de sala de asteptare langa o masuta de cafea unde sa completez un formular cu datele personale, adresa de email si telefon cu un pix pe care il folosisera multi altii ?

Termin de completat, doamna citeste ce am scris si imi spune „14 zile carantina la domiciliu si va vom monitoriza”;

Pentru ca am vazut ce inseamna constiinta si disciplina in China, am confirmat ca voi sta ca nu e problema, pot lucra de la distanta.?

Ce a insemnat monitorizarea ? in fiecare zi, aleatoriu, la o ora din zi ma suna medicul de garda de la DSP sa ma intrebe cum ma mai simt; perioada de carantina de Luni pana Luni 03.02.2020 pana pe 17.02.2020 :))

Nu va mai spun ca vineri pe 14.02 medicul ce m-a sunat mi-a zis ca e ultima zi :))) eu mentionand ca din ce stiu eu pana pe 17.02 trebuie sa stau in casa. Si in mod normal eu as fi considerat ca e ok macar sa ai o linie speciala pentru cei ca mine, veniti din Asia cat si sa ii tii sub observatie sau sa ii chemi pentru analize cu prioritate pentru double triple multiple check!

Si gata!

De o saptamana am iesit din carantina si nu mai pot cu oamenii ce se informeaza din surse dubioase, cred ca s-a prezis candva, ca are o legatura cu ceva sau ca face parte dintr-un tipar ?

Eu traiesc, toti ai mei din China sunt perfect sanatosi, in cercurile mele de parteneri de business din China, prieteni, membri de familie sau prieteni si colegi ai membrilor de familie nu este nimeni infecat, nu am nici un caz si nici nu am auzit de vreunul.

Acum in Chongqing sunt 576 de cazuri confirmate din care 349 vindecate complet si 6 decese iar in Hong Kong 84 de cazuri confirmate cu 19 vindecate complet si 2 decese.

Facand o paralela cu Italia acum, cateva sute confirmate cu 3 decese de persoane 70+, nu este motiv de panica! Sub nici o forma!”

2 thoughts on “Aventurile unui roman proaspat intors din China.

Lasă un răspuns