Bai, militienilor, lasati politistii in pace!

Bai, militienilor, care va faceti pres in fata sefilor de la Bucuresti.

Bai, militienilor, care va faceti frati cu interlopii si de dansati pe la nunti sau ii nasiti.

Bai, militienilor, care n-ati prins in viata voastra un hot care a spart un magazin, dar ati inventat 50 de amenzi pentru patroni, ca au avut indrazneala sa reclame un furt (stiu eu un caz bine).

Bai, militienilor, care puneti semne cu “viteza maxima 50 km/h,  ilogic,  pe drumurile nationale, numai ca sa panditi in cucuruz, sa va faceti norma la amenzi.

Ba, militienilor, care aveti un coleg pedofil si musamalizati cazul.

Ba, militienilor, care tremurati ca poftia cand primiti un telefon de la minister.

Ba, militienilor, aruncati-va cu capul in cosul de gunoi si ramaneti asa pana la pensie.

Ba, militieni obositi, nu ii mai incurcati pe aia care vor sa fie politisti!

Un politist a purtat banderola cu #farapenali. Pentru ca asta e scopul politistilor, bai, militienilor! Sa nu avem penali. Uitati ce a patit Radu Dutu, in Romania asta din UE, cica, in anul 2018:

 

În data de vineri, 06.07.2018, m-am prezentat la serviciu îmbrăcat regulamentar în uniforma de serviciu, dar purtând pe braț o banderolă inscripționată #FărăPenali, un mesaj care reprezintă un principiu al meu, care ține de libertatea mea de exprimare și care nu contravine menirii mele ca polițist, ci din contră, vine să întărească scopul meu profesional.
Le-am atras atenția șefilor mei, care mi-au cerut să dau jos banderola, fără a-mi putea justifica legal de ce. Eu am refuzat, motiv pentru care nu am mai fost lăsat să primesc armamentul din dotare, am fost înlocuit cu un alt coleg în serviciu, mi-a fost chemată doamna psiholog, care m-a și consultat, apoi mi s-a spus să plec acasă, că sunt liber trei zile, iar luni dimineață să mă prezint la medicul de familie, fără a mi se specifica de ce să fac asta, spunându-mi-se doar că deciziile au fost luate în baza rapoartelor întocmite de șeful de schimb și șeful de birou. Eu am refuzat să plec acasă în ziua respectivă, fiindcă am considerat că măsurile s-au luat fără respectarea legii, așa că am rămas la sediul secției până la orele 22:00, când trebuia să ies din serviciu, în mod normal, cu banderola pe braț.
Când am revenit luni, 09.07.2018, la serviciu, am înregistrat o petiție prin care am solicitat să mi se comunice baza legală în care s-au luat măsurile respective împotriva mea, precum și copii ale înscrisurilor întocmite în data de 06.07.2018, care privesc persoana mea și care au efect asupra raporturilor de serviciu pe care le am cu unitatea în care îmi desfășor activitatea (inclusiv copii ale rapoartelor întocmite de șefii mei).
După o lună și trei săptămâni de așteptare, am primit răspunsul și bineînțeles că tot eu sunt vinovat. 🙂
În continuare, voi detalia aspectele din răspunsul primit, care mie mi se par în neregulă.
1. Se specifică faptul că am avut aplicată pe uniformă o banderolă. Fals! Banderola a fost în permanență pe braț, sub mâneca de la cămașa uniformei și nu a acoperit niciun moment însemnele sau uniforma, aspect care poate fi demonstrat cu fotografia care circulă pe internet de aproape două luni.
2. Deși se specifică în răspuns, în două rânduri, că banderola e un accesoriu (la fel ca ceasul, brățara, cerceii etc.), din interpretarea făcută de lucrătorii Biroului Control Intern al Poliției Sectorului 5 rezultă că este un articol vestimentar. Cu alte cuvinte, tocmai s-a inventat o nouă modă și putem să ieșim pe stradă îmbrăcați doar cu banderole în loc de tricou sau cămașă, că sunt considerate articole vestimentare. În special doamnele. 😀
Prevederea respectivă din regulamentul privind portul uniformelor se referă la articolele vestimentare nespecifice, gen pulovărul croșetat de bunică-ta, pantalonii de lăutar sau pantofii cu botul ascuțit din piele de pulpă de șarpe ori de altă culoare decât cea permisă, lucruri pe care le-am văzut de-a lungul timpului, însă nu s-a implicat nimeni activ pentru respectarea portului uniformelor.
Atâta timp cât am voie cu alte accesorii, gen ceas roz, cum am mai văzut, de ce nu am voie să port un accesoriu banderolă, care are un mesaj ce exprimă un principiu care mă reprezintă și care ține de libertatea mea de exprimare, atâta timp cât acel mesaj nu e politic, obscen sau nu aduce atingere imaginii instituției?
3. În răspuns se specifică faptul că nu am respectat ordinele legale ale șefilor mei.
Având în vedere cele expuse mai sus și că nu am încălcat niciun act normativ, care sunt acele ordine legale ale șefilor mei legate de activitatea profesională, pe care eu nu le-am respectat?
4. Se specifică faptul că nu am mai primit armamentul în acea zi, pe motiv că am „manifestat vizibil un comportament cu risc dezadaptativ” și am fost trecut pe liber în ziua respectivă, plus încă două libere consecutive, deși eu semnasem de intrare în serviciu.
Menționez faptul că am avut un comportament respectuos față de șefii mei în ziua respectivă, lucru pe care aș putea să-l demonstrez.
Pesemne, dacă pe viitor refuzi să dai o amendă sau să iei pe cineva la secție, în mod nejustificat, că așa vor șefii tăi, e posibil să manifești un comportament specific unui dezadaptat.
5. Deși am solicitat și copii ale rapoartelor întocmite de șefii mei, răspunsul primit nu le-a cuprins și pe acestea și nici măcar nu au mai fost menționate, încălcându-mi-se acest drept.
6. În finalul răspunsului se specifică faptul că e posibil să fiu vizat de o cercetare disciplinară pentru cele întâmplate.

Concluzia: dacă ești polițist și afișezi public că nu vrei infractori, ești un dezadaptat și vei fi vizat de o cercetare disciplinară.
România, 2018, an centenar… 🙂

 

 

 

OFERTA:

 

 

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”