„Ce a fost in capul meu cand am zidit duba in perete?

Am vazut modelul american:

Asa ca mi-am zis: bai, daca o personalitate din aia are o masina de epoca, de sute de mii de kilometri, incastrata in perete, noi de ce nu am avea? Asa ca am luat duba mea, 437 000 de kilometri la bord, neumblat la kilometraj, si am zidit-o in blocul din strada Lalelelor nr. 6, Bacau.
Ca o coincidenta, pe verisorul meu il cheama tot Elvis. Am reusit sa am si masina, si balcon, si ceva frumos, de design, in acelasi timp.

E o opera de arta putin inteleasa de oameni si, in acelasi timp, nici politistii nu ai inteles-o. Asa ca m-au pus sa o dau jos. Fac in apel la toti proprietarii de dube si autoutilitare din Romania si toti soferii de TIR: care ti-ai casat masina si vrei sa o faci balcon, haideti sa iesim si noi in fata la Guvern sa ne cerem drepturile!
Prea multi artisti din tara asta au fost opriti din drumul lor catre success. Prea multor creatori li s-au frant aripile, inainte sa zboare!
Acum, azi, in Bacau, se naste noua generatie de artisti romani!”

Artist masinist, fost sofer, Nea Fanel Delacroix

Citeste si: Cate poti invata in trafic!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone. -Crezi că au adormit? o întreb. -Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește. Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen. Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei. Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat. Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum. Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei. I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia. -Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi.” aaa

sursa foto: Petrea Pascutoi

3 thoughts on “Balcon, terasa, masina, opera de arta!

  1. Una din Bucuresti says:

    Daca l-a dus mintea sa faca asa ceva inseamna ca omu’ chiar are imaginatie. Trebuie pus la treaba, sa-l angajeze la Ikea, sa le vina cu concepte noi de design pentru economisirea spatiului. Ceva de genul dormitor-parcare. Nu ai bani pentru ultimul perete de la casa? Nici o problema, ia un tramvai sau un avion scos din uz si fa-l perete. N-ai bani de duş cu pereti de sticla si usa? Gaseste o cabina telefonica veche. Vrei geamuri? Ia niste hublouri de pe undeva. Am auzit ca se poarta hublourile si submarinele.

Lasă un răspuns