De vreo trei nopti un bec puternic ca in vremea nemtilor imi bate in geam. Se stinge, se aprinde, se misca stanga-dreapta, ca la puscarie.
Merg ieri la vecinul proprietar de bloc si de bec terorist. Ii zic:
-Am tras draperii, am pus capul in jos, dar nu pot sa dorm. Ma oripileaza becul ala care se tot stinge, se aprinde, se misca. Lasati-l aprins mereu, inteleg ca vreti sa va aparati blocul, si e in regula.
N-a vrut, e becul lui si face ce vrea cu el, e un far smecher de la o inchisoare (stiam eu), merge pe senzori, e ultima fita, nebunie. Plus ca aseara si-a montat si o alatma care urla la 3 noaptea, cand trec pisicile.
Azi dimineata vine la mine nervos:
-Mi-ati spart becul!
-Din greseala, zic.
-Ce greseala, ma? Te-a vazut paznicul cum ai aruncat de patru ori cu piatra inspre el. Ce greseala?
-Ca nu am nimerit din primele trei.
-Esti nebun, nene, da banii sa iau altul.
Am scos banii si i-am zis:
-Astia sunt pentru aseara. Si mai luati si pentru ala de diseara..

3 thoughts on “Becul vecinului, somnul meu.

Lasă un răspuns