Intelegerea doamnei Firea despre Sarbatorile Pasacale e asa:

-Pandele, ai vazut in filme ca americanii taie iepurasi de Pasti, nu ca noi, miei?
-Ii alearga, Gabrielo! E ceva cu oua de iepurasi prin curte, dar nu am inteles toata faza ca am treaba la primarie.
-Atunci sa iau si eu la Bucuresti niste iepuroi de pe Aliexpress, cam la 5-6 metri inaltime. Daca e, iau si doi in plus sa ii punem in curte. Da’  nu iau de pe Aliexpress ca sunt prea ieftini, iau eu printr-o firma. Dar unde gasim noi oua de iepurasi?
-…
-Alo, Pandelica? Iar ai inchis, ma?

Bucuresteni, anuntul care urmeaza este vital: in perioada 1 aprilie-30 aprilie nu  lasati copiii nesupravegheati pe strada. Vin iepuroii doamnei Firea si arata asa:


(poza: Maria Muntanu)

Nu va uitati ca s-au inverzit putin! Odata scosi din plastic, isi vor recapata culoarea normala. Va asiguram ca sunt proaspeti.

Bucuresteni, pentru a preveni impactul iepuroilor in staniol asupra vederii dumneavoastra, puteti face urmatoarele lucruri:
-evitati parcurile! Desi va arde buza sa va plimbati primavara, mult ca sigur ca multi iepuroi inspaimantatori vor fi plasati prin parcurile bucurestene. Vor fi unde nu te astepti,  gata sa sara pe tine din tufisuri si sa te atace vizual, pana te fac sa ai ameteli si stari de voma.
-evitati intersectiile mari! Gata, de maine nu mai aveti ce cauta la Piata Universitatii, spre exemplu. Inspaimantatorul politist de intersectie, de care va fereati pana acum, e mic copil pe langa un iepuroi in staniol.
-luati la voi, cand mergeti pe strada, pastile de durere de inima.! Chiar daca evitati zonele de mai sus, e posibil sa apara un monstru din acesta in calea voastra, in fata unei institutii, a unui palat tiganesc, pe strada lui Dragnea sau ceva.
-in perioada 1-30 aprilie nu umblati fara ochelari de soare! S-au vazut cazuri grave cand lumina a reflectat dintr-un iepuroi din asta auriu si un barbat a orbit, desi purta minus 17 la ochelari.
Cat despre spitale si alte prostii: bucuresteni, aici sunt banii dumneavoastra!

Alo, Pandele? Hai, ma, raspunde-mi! De unde luam noi niste cozonaci din aia de plastic, mari cat Casa Poporului? Auzi, dar cum se fac aia, cu nuci de cocos intregi? Alo… ?

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune 

Daca va intrebati daca se poate si mai rau, raspunsul e DA! Se poate! La Arad au aparut iepurasii cu leduri si muzichie. Inchinati-va si uitati-va la pozele astea:

Cronicile unui barbat de Silviu Iliuta

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

 

Fragment din carte: :

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” n-1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.