Stau in cartierul Micro 40 din Galati.
Sunt ala cu al patrulea balcon de la scara a doua, din departare. De fapt nu mai e balcon de acum cativa ani. E o constructie inginereasca extraordinara, care consta in patru drugi de fier si o podea de lemn. Plus termopane. Termopanele le-am pus pentru ca lemnele din podea nu-s asa ermetice si mai intra frigul.
Visul meu e sa construiesc acolo, pe balcon, inca o casa. Un apartament cu 3 camere, confort unu, decomandat, care sa se intinda asa, deasupra parcarii.
Daca ma ajuta Dumnezeu sa imi fac si o mica sera acolo, pe balconas, imi iau si vaca sa o cresc. Sa aiba copiii lapte proaspat!
Intelegeti faza? Si cand va fi destul de mare, o sa sa fie si ca un acoperis pentru masinile de dedesubt. Ca m-am gandit si la asta. Cu scara exterioara va fi, o sa cobori direct de la etajul patru in parcare. Scara fiecarui balcon va duce exact langa masina fiecaruia. E gandit tot proiectul! E dupa un model de la japonezi, vazut la un reportaj pe Pro tv. Ca si lor le flambeaza blocurile la cutremur, de prosti ce e! Numai ca noi le tinem in picioare prin puterea rugaciunii si cu ajutorul popilor care ne stropeste peretii cu busuioc proaspat.
Acum strang bani de materiale, iar la vara ma apuc de constructie. Infigem niste drugi de lemn in strada si punem carton presat pe podea, ca nu avem bani de podea de lemn. Apoi, in timp, daca reusim sa le inchiriem cuiva, om pune noi si parchet, si faianta.
E frumos la noi in Galati, ca in toata tara de altfel, pentru ca pe cei de la primarie ii doare in c*r. Ei asteapta sa cada primul bloc ca sa ia si ei masuri. Li se rupe! Ba chiar unu’ care se ocupa de urbanism are si el doua balcoane din astea, ca are apartemant cu vedere pe ambele parti.
Acuma, daca stiti studenti care isi cauta apartament de inchiriat, iau si eu vreo 3 in gazda pe balcon. Sa fie pana in 40 de kilograme bucata, ca sa pluteasca in caz de cadere.
Hai, Romania!
OFERTA:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Locuiesc in Norvegia de cativa ani, catre periferia orasului, si va spun ca nici macar nu e voie sa ai haine la uscat afara pe balcon, pentru a nu strica imaginea blocului. In caz contrar, primesti reclamatie de la vecini. Nu ai voie sa faci nici macar o schimbare de culoare/forma pe fatada, cat timp nu stai la casa.Usile blocului sunt toate la fel, de lemn, simple, o culoare deschisa (in caz de incendiu sa poti vedea iesirea), asta in contrast cu romanii care prefera cat mai mult fier, modele fashioniste, cat mai decorativ. Asta asa, o mica parte, sa nu mai vorbim de colectivul cartierului, se aduna toti de buna voie si se curata gradinile, parcul din jur. Rar are primaria ceva de adaugat, si asta pentru ca oamenii vor! Nu cred ca o sa ne linistim ca natie pana cand ne vom arata dornici de schimbare.
M-a apucat depresia, amestecata cu o oareşce nostalgie, cind am vazut pozele. Imi aminteste de blocurile din Pantelimon. Cu zapada si noroi. Si rufele din balcoane. Mi-as lua si io niste gaini si vreo doi porci, da’ n-avem voie, si avem curte ?
? ? ?