cata

Catalina Ponor va implini in august 30 de ani. Pentru o gimnasta este o varsta inaintata.
La Cupa Mondiala, Ctalina tocmai a castigat medaliile de aur la barna si la sol. Desi multi din presa o acuzau pentru simplul fapt ca indrazneste sa participe, fiind prea batrana.
Si ne mandrim!
Ca asa suntem noi romanii, cand castiga unul ne mandrim cu el. Cand pierde… il injuram. Albie de porci il facem! Punem toti cetepeii pe ei. Vezi cazul Halep.
Acum, draga Catalina, stiu ca nu va fi mereu asa.
Dupa generatia de acum va urma o perioada de seceta, cum s-a intamplat la fotbal. Si cei din Generatia de Aur au fost injurati, stii? Mai ales atunci cand nu au reusit sa ajunga in semifinalele Campionatului Mondial. Acum ne bucuram daca mai facem cate un egal prin grupe…
Declaratia Catalinei, data dupa Jocurile Olimpice, imi aduce aminte de aceea a lui Hagi: „Preţuiţi ce aveţi. Va dura ceva până se va mai naşte următoarea campioana olimpică. „

poooo
Doua medalii de aur! Asa le-a raspuns Catalina criticilor si ziaristilor de duzina, care scriu despre sport dintr-un birou, fara sa calce in viata lor la o competitie.
Stiu ca daca vei reprezenta Romania si peste 2-3 ani si nu vei prinde un loc pe podium, multi vor arunca cu rahat in tine. Si vor spune ca esti batrana, ca nu trebuia sa participi. Dar, astia suntem, altii nu avem!
Oksana Şuşovitina (Uzbekistan) a castigat aurul la sarituri la 42 DE ANI! Patru zeci si doi de ani!
Eu iti doresc sa rezisti acolo pana cel putin pana la 43.

Un fan.

Citeste si: „Cand ti se spune pentru prima data in viata: “Sarut-mana!”

De Silviu Iliutacronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  Transportul in tara, ORIUNDE, este de doar 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” n-1

5 thoughts on “Catalina Ponor-doua medalii de aur la aproape 30 de ani. Exceptional!

  1. Una din Bucuresti says:

    Ce i-au facut lu’ Halep? Ca nu urmaresc….parca a iesit devreme de la Indian Wells. Oricum, jucatorii de tenis nu reprezinta țara decit la cupa Davis, in rest joaca pentru ei, pe banii lor si pentru bani.
    Gimnastica e foarte dura, de admirat ca a reusit sa concureze la 30 de ani, iar de cea la 42 nici nu mai spun. Eu cred ca oricit s-ar antrena un sportiv dupa o anumita virsta, daca nu e si predispus genetic sa aiba un fizic bun, degeaba. Trebuie sa aiba oasele sanatoase si incheieturile țapene. Basca accidentarile de rigoare, care lasa urme. E o loterie.

Dă-i un răspuns lui Silviu Iliuta Anulează răspunsul