O tanara din Hunedoara a fost obligata sa plateasca 2000 de lei unui consilier pentru ca l-a numit “prostul satului”-intr-un comentariu pe Facebook.
Oare ce despagubiri voi plati daca scriu:
-nesimtita orasului. Argumente: face pomeni pe banii mei, trimitand oamenii la moaste. traficul este mai rau decat oricand. Nu a indeplinit nici macar o promisiune electorala.
-interlopul partidului. Argumente: fura tot, de la insule la ferme de porci. Schimba legi pentru el.
-prostul Senatului. A ramas repetent, in pana mra!
-sau proasta Statului? Nu cred ca trebuie sa va mai explic de ce.
Nu scriu ca vreau. Dar daca imi vine si nu ma pot abtine, sa stiu cati bani sa strang.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Cititul desteapta!!! Oferta:
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
