Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

 

 

 

 

O fata mi-a dat unfriend din cauza ca barbatul ei era gelos. Cica interactionam prea mult, si-a iesit din minti cand ea i-a spus ca o fac sa rada, in plus mai scria o prostie, eu mai scapam un like la poza cu cokilu’ sau cu palmieru’. Cel mai tare l-a enervat ca ea comenta mereu cu haha pe pagina mea, iar eu dadeam like la comentariu. Stie ea, poate si scrie ceva aici, rugandu-se la Cer sa n-o vada disperatul.


De aia va pleaca, flacai! Ca atata incredere aveti in ele, cat in niste oi pe care stati cu ochii sa nu manance iarba de la vecinu’, cat in vaca in calduri lasata la pasune intre tauri. E om si ea, ba! Chiar daca voi nu credeti asta.

Altfel, bai baieti: sunt naspa, prost, nu merg la sala pentru ca mi-e frica sa nu imi fure sufletul, imi pozez mereu degetele boante si asimetrice pentru ca alea sunt cea mai buna parte din mine, antigigolo total, acum mi se zbate ochiul stang, am picioare doar putin mai frumoase decat ale lui Petre Roman, sunt aproape castrat, iar ultima data cand am agatat o fata era Iliescu presedinte. In primul mandat. Si dupa ce ca le am pe toate, mai sunt si pretentios.
Stati linistiti, fratilor! Like la comentariu nu inseamna dezvirginare, iar un haha nu inseamna ca ma cere de barbat. Nici n-ar avea ce, credeti-ma…
Iar pericolul nu vine de la astia ca mine, care abereaza pe toate subiectele, ci de la aia care scriu de corazon si merg la sala. Aia sunt metrosexualii care va fura cadanele! Cinci-sase neveste din astea dau ei gata pe noapte. Abia asteapta nenorocitii astia sa plecati voi in delegatie si cheama acasa la ei cateva neveste disperate, carora ati uitat sa le puneti centura se castitate si pe care nu le-ati legat de calorifer.
Bine, ma mai cheama si pe mine, de mila,  din cand in cand, dar sa stiti ca eu nu stau mai mult de o ora, ca v-am zis ca-s serios si am treaba acasa. Iar in ora aia facem prostii, masaj, lumanarele, le gadil, ele scriu haha, iar eu le dau like. Ca sa nu se prinda barbatii lor ca sunt cu ele. Stati linistiti, nu-s eu…

Silviu Iliutacronicipebune

CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

tru

One thought on “Ce facem cu sotii gelosi?

  1. Zev says:

    Ei, acuma, neaparat latura morala, incredere, chestii. Eu sunt simplut la minte si la port, basca umpic mai batran: eu as lua complimentul implicit si gata. Daca nu faci ca barbat nimic si o femela a speciei se manifesta asa, eu zic ca e okay. Sa fii casatorit sau intr-o relatie si sa incurajezi sau sa dai curs, aia da, e in zona moralei. Dar asa, e doar un o glumita care se intampla sa hraneasca orgoliul masculin. Si ramane asa, gata.

    PS Apparently you still got it, brah 🙂

Lasă un răspuns