“Cronicile

Irina Muntean

“Am avut sansa minunata sa traiesc si sa muncesc timp de un an in Catalunia, Spania.
Cu riscul de a fi acuzata de lipsa de patriotism, tin sa spun ca in tot timpul asta m-am intrebat ca prostul: ce ne lipseste noua ca popor, ce au ei si noi nu avem?
Suntem destepti, descurcareti si muncitori.
Si totusi ei traiesc mai linistiti si mai bine.
M-am intors in Romania de putina vreme. E totul mai usor, esti langa ai tai, ai familie, prieteni, vorbesti romaneste, nu mai esti nevoit sa schimbi limbile: engleza, spaniola, catalana cat e ziua de lunga. Daca te enerveaza careva, injuri romaneste! Si parca…te racoresti!😊 Si mancarea are alt gust, gustul pe care ti-l amintesti din copilarie.
Si totusi…ceva lipseste. Linistea… pe care o simti intre spanioli, doar plimbandu-te printre ei pe strada.”

Gabi Bejan: “Te gandesti sa pleci din Romania, sa faci bani macar de o masina mai buna si sa te intorci…
Si pleci.
Ajungi in strainatate, reusesti sa te angajezi pe undeva si muncesti, strangi ceva bani, dar a trecut un an de cand nu ti-ai vazut familia.
Te gandesti ca asa nu se poate, ai banuti sa inchriezi un apartament mai mare si sa-i aduci si pe ei, sa nu traiti separat pana faci banii de ce-ti propui.
Ii aduci, dai copilul la scoala, vezi cum nevasta invata limba tarii in care stai pe zi ce trece mai bine.
Aproape s-au integrat, copilul nu prea mai mananca ciorba facuta de mami, pentru ca la scoala le da altceva de mancare si s-a invatat cu mancarea de aici.
Cand se imbolnaveste cate unul din familie, dai fuga la spitalul cel mai apropiat si ai parte de cea mai buna atentie.
Cu scoala copilului nu prea ai nicio grija ca nici fondul clasei nu-l strange nimeni.
Si te inveti cu asta…
Mai trece ceva vreme si te gandesti ca ar fi buna o vacanta, ca dupa trei ani ar fi cazul sa-ti revezi parintii.
Si iei familia, masina ta cu numerele de inmatriculare din tara in care stai si pleci la drum catre tata si mama, de care iti este foarte dor.
Intri in granita si deodata te izbeste sentimentul de acasa, cu carutele de pe sosea, cu gaurile din asfalt, cu vamesul care se uita la tine ca la un rahat aterizat in zona, cu puzderia de copii la cersit care te asalteaza sa le dai ceva… dar treci peste asta, pentru ca aici esti nascut.
Si faci sutele de km pana la casa parintilor, in tot atat timp cat ai facut miile de km pana la granita cu Romania.
Nu e problema… esti ACASA si te simti nemaipomenit.”

Citeste, la oferta:


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *