Astea sunt adevaratele masline, dezosate, prinse in Dunare.. Se prepara prajite, cu mujdei.

Cum sa ratezi as o reducere de Craciun?! Trebuie sa fii nebun.

Nici gogosarii nu mai sunt ce au fost…

FACEBOOK Silviu Iliuta

In sfarsit, au facut mutarea potrivita: spirtul Mona e la raionul de bauturi! (Multumesc pentru poza, Cristina!)

Ieftin si gustos, de crescatorie. Necheaza in farfurie.

O reclama din Republica Moldova. Nu comentez ca iau bataie.

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.


Fragment din carte: :

Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare.
– Piuu!
– Piuu!
Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani:
– Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic?
– Da, are un deget fermecat.
– Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte?
– Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă.
Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci.
– Tati. Tu mă iubeşti pe mine?
Acum este momentul meu să plâng cu muci.
– Până la stele.
– Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri.
– Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi.
– De mii de mii de ori, tati?
– De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori!
S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde:
– Voi verifica imediat asta, tati!
– Huh?
– Întinde degetul!
M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar.
– Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios.
– Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti?
– Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici?
– Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati!
Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii.
– Piuu!
– Piuu!
Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele.
A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine:
– Taaaati! Tu mă iubeşti!
Nu m-am putut opri din plâns zece minute.
 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns