Chinurile unui bărbat de 8 martie.

(Rog femeile să mă ierte pentru acest articolaş. Dacă se supără vreuna, aş putea face, din start, zece flotări sau să îndeplinesc orice altă poruncă.)

Iată-mă, după două ore de alergătură, în mijlocul unui magazin. Sunt obosit şi sleit.
Mall-ul nu e făcut pentru bărbaţi, ci e inventat de o femeie pentru alte femei. Punct.
Mai degrabă aş participa o săptămână la Războiul din Golf decât să alerg după un cadou pentru iubita mea. Mai ales acum, cât în Golf nu e război.
Mă iertaţi, sunt bărbat.

Stau în mijlocul magazinului şi am vizibilitate maximă către toate raioanele. Mă simt că un pistolar, gata să împuşte marele cadou.
Detectez următoarele ţinte:

A. Pe stânga, raionul de pufoşenii.

Tâmpeniile alea de pufoşenii, cu inimioare mari şi roşii lipite la piept, merg la unele femei.
Ele se pisicesc de tot când le văd: „Vaaaaai, iubiiiii, cât e de dulce inimioara astaaaaa! Şi iepuraşul roz seamănă puţin cu tineee! Uite ce codiţă mică areee!” Apoi le aruncă într-un dulap plin de urşi, iepuri, perne şi alţi ursuleţi jegăriţi.
Iubita mea nu e ca „unele femei”. Sigur, s-ar înmuia toată la vederea inimioarei, dar după maxim zece secunde mi-ar spune: „Şi acum… abia aştept să îmi dai cadoul de 8 martie!”

Aş putea lua un maimuţoi cu dedicaţie porno: „8 martie, pentru că este singură cifra cu două găuri”. Nici nu mă gândesc! Ce minte bolnavă a inventat aşa ceva! Un nesimţit! Totuşi, se cumpără în draci, ceea ce mă pune pe gânduri.

Sau aş putea lua o carte de RaduFNustiu cum. Trebuie să existe ceva ieftin despre detoxifiere, celulita sau cu sfaturi pentru femei deprimate.
Nieee… a mea nu e încă deprimată. În plus e ca şi cum i-aş lua o carte cu nişte citate pentru spălat creierul din HipoPotamaş ăla.
Varianta A pică.
Ignor raionul pufos şi mă uit în dreapta spre rame foto, flori şi albume de familie.

B. Să îi cumpăr ceva din suflet.

Da-te, esti nebun?!

Treaba asta cu valoarea sentimentală nu merge la femei.
De câte ori am luat ceva din suflet, am riscat să îmi fie rănit corpul.
Femeile declară mereu că vor cadouri dăruite din suflet. Numai că ele au o altă idee despre suflet decât a bărbaţilor.
Odată, am desenat cu tuş pe o foaie locul primei noastre întâlniri : o cafenea frumoasă, un munte, ceva deosebit. Cinci zile m-am chinuit să desenez! Totul pe acuns, că să fie surpriză! Am desenat în maşină, la băut cu băieţii şi chiar pe toaletă (nu trebuia să spun asta?).
Am primit un sărut, o portocală în freza şi o întrebare: „Şi… unde e surpriză de care ziceai?!”

Dacă aş opta pentru varianta „cadou din suflet”, cel mai important ar fi să am grijă ca obiectul dăruit să nu fie foarte greu.  Să am o cască pe cap când i-l dau şi să fiu pregătiţi psihic să schimb patul pentru o vreme.
M-am obişnuit cu salteaua mea cu arcuri, varianta B pică.

 

C. Să cumpăr ceva scump

Asta merge întotdeauna pentru femei, dar nu merge pentru bărbaţi.
Oricâti bani ai avea, ceva scump înseamnă ceva pe care dai mai mulţi bani decât vrei :
-dacă eşti milionar-o maşină scumpă (ţi se rupe chiar şi inima ta de milionar),
-dacă eşti corporatist-un inel, o brăţară (te uşurează de câteva milioane),
-dacă eşti student-o şaorma cu de toate.
Varianta C a picat din start în fiecare an.

Ba’ parcă îmi amintesc că o dată…
Nu, a picat mereu.

 

Pistolarul a rămas fără gloanţe.
Stau în mijlocul magazinului şi mă întreb dacă nu e mai bine să investesc banii într-o cască de protecţie din  fibră optică, rezistentă la impact. Apoi să îi iau o oală.
Sinucidere curată.

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, eu caut ceva ce nu există, şi anume:

D.Obiectul imposibil.

Aşa, deci trebuie să găsesc echilibrul perfect între un obiect care să nu coste mult, nici puţin.
Care să îi placă iubitei, dar să fie şi un cadou din suflet.
Care să însemne ceva pentru ea, dar şi pentru noi.
Care să o facă invidiată de prietenele ei.
Pe care să şi-l dorească toate, dar idioţii lor de bărbaţi să nu se fi gândit să îl ia înaintea mea.
Un obiect care să nu mai fi fost dăruit vreodată.
Care să o emoţioneze pînă la lacrimi, dar să aibă şi valoare materială.
Care să îi folosească în secundă următoare, dar să o ţină şi toată viaţă…

Frateeeee..eu l-am numit „obiectul imposibil”.

Pistolarul e gata să plângă.
În mod normal îmi păstrăm zbaterile acestea pentru mine, mă chinuiam în creierul şi  în sufletul meu, tăceam, înduram, şi luam la pas, rând pe rând, magazinele.
Apoi, an de an, rupeam în două paginile de internet care vindeau cadouri sau îmi întrebam prietenii bărbaţi dacă au vreo idee. Ei nu au „vreo idee” , normal, dar îi întrebam pentru că îmi plăcea să ştiu că nu sunt singur în chinul ăsta.

Însă,anul acesta e un an cu noroc, la horoscopul meu sigur scrie ceva de bine, planetele s-au alinitat: obiectul imposibil stă chiar în faţă mea! E chiar acolo!
L-am văzut, sunt fericit!
Mă aşez pe băncuţa de probat pantofi. Trag aer în piept satisfăcut si îi fac ochi dulci. Sunt bucuros că există.
Îi spotesc printre dinţi un „mulţumesc”, apoi îl trag în poză.

 

 

 

Cu multa emoţie, ţin mâna pe cameră în timp ce fac poza.
Oricât de stupid ar suna, obiectul imposibil e o loţiune de corp.
Lotiunea 50 Shades of Grey!
Unde mai pui că vine la pachet cu uleiul de corp şi uleiul de masaj 50 Shades.
Dacă m-ar fi întrebat pe mine eu aş fi făcut cremă de gălbenele 50 Shades, care să vindece rănile cauzate de lovituri de bici sau de vătrai. Sau o loţiune pentru refacerea pielii după arsurile cu ţigară.Sau măcar o cremă antihemoroizi pentru fazele de după folosirea dopurilor anale din carte.

Dar, e 8 martie, nu mai contează ce cred eu. Să revenim:
De ce e cadoul perfect?
Dacă îl cumpăr, îi arăt că, deşi nu am dat doi bani pe cărţi şi pe film, pot pune dorinetele ei înaintea dorinţelor mele.
Asta mă face un bărbat sensibil! Am marcat!
Apoi, prietenele ei o vor invidia. Categoric!
îi dau pe WhatsApp o poză cu loţiunea magică, cu mesajul: „8 martie, te iubesc !”
Şi aştept.

Şi aştept.
Ce dracu durează atât?
Şi aştept, secunde, minute, habar n-am cât…

Doamnelor, prin asta trecem noi de 8 martie. Ne dăm peste cap, facem tot ce putem.
Aşa că, va rugăm, dacă ajungem acasă cu un buchet de lalele sau cu un cadou, cu orice cadou, înseamnă că ne-am gândit la voi, că va iubim. Şi, mai ales, că nu vrem să fim răniţi de obiecte zburătoare.

Şi aştept.
O să o iau, totuşi.
Şi iau şi casca. E o investiţie de viitor.

 

Later edit: un prieten s-a prezentat la nevastă fără cadou. I-a dus articolul printat şi un sărut. A scăpat cu viaţă, e de bine!!!

Paginile mele de Facebook, pentru poze cu catei:): Silviu Iliuta–cronicipebune

Din 15 noiembrie 2015, Dani Mocanu s-a mutat la parter.
Din cand in cand, cineva ii aduce mancare si haine din apartamentul său de la etajul 2.
Azi, Dani Mocanu va vorbi cu un avion.

 

Claudyu, tu nu ai fost prea isteţ cand erai mic, nu?
Stai linistit, esti neschimbat.

INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ma „simpt” putin siderat cand mă uit la tine.
E ca si cum Angelinei Jolie i-ar implanta cineva un creier de oaie.
Ciudată senzatie!
E vina mea.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: CRONICA „50 SHADES OF GREY”-PARTEA A TREIA.

INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune
Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK


FRAGMENT:

„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.

CARTI, DE AICI.

<blockquote