Home / (Pro)stirea zilei / Conversatie intre doua copile de 12 ani.

Conversatie intre doua copile de 12 ani.

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune
Primesc de la un parinte:
“Acest biletel reprezinta conversatia a doua fete, in timpul unei ore de clasa. Doua pustoaice, colegele copilului meu, rivale in dragoste la 12 ani. Impartind acelasi baiat.
Vi l-am trimis pentru ca sunt absolut revoltat de ce se intampla cu copiii astia, de ceea ce fac, de modul in care scriu, de limbajul folosit. Sunt speriat.
Mentionez ca in scoala unde am si eu copilul, o scoala de cartier, parintii sunt din clasa medie, sa zic asa. Nu sunt copii foarte saraci, nu sunt defavorizati si ai putea avea ceva pretentii de la ei.
In clasa fetei mele, cel putin jumatate dintre colegele ei se intalnesc cu baieti, unele fiind la a doua sau a treia relatie.
Judecati dumneavostra. Eu nu mai am cuvinte.”

Avand in vedere ca nici eu nu mai am cuvinte, o sa postez biletelul si va las pe voi sa il comentati. Nu voi publica numele lor, orasul sau scoala.

Fata 1: A mie mi dor de Vlad tu cf.
Fata 2: Dute Tu. Mie de Dany. Sa mor eu daca te mint.
Fata 1: Vezi, vezi ca e al meu.
Fata 2: Din pi*da mai e al tau ca e al meu fraiero! Sugi la rece ca la cald e (in)clestat.


Fata 1:Las ca vezi tu ca il iau iarasi. Promit!
Fata 2: Ia eu il iau pe Dany meu maxim
Fata 1: Io il iubesc pe Vlad a meu mancaeai ochii aia verzi!
Fata 2: Dute tu… Nu vb. Mie de Dany si de parfumu lui vaii. Ce mi de Dor de el. Sa mor daca nu. Mie dor de el serios. As mai Vrea sa mai mergem la pod!

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.


 

De Silviu Iliutacronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.


Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

 

Check Also

Olguta ne mareste… salariile.

Olguta Vasilescu ne-a declarat in exclusivitate si in limba romana (aproximativ) ce se va intampla …

3 comments

  1. Viitorul suna bine. Asta este consecinta promovarii tuturor tutelor la televizor.

  2. Din pacate asta tine seama de educatia pe care nu au primit-o acasa. Astfel de copii provin din familii dezorganizate.

  3. Una din Bucuresti

    Bine a zis cel de sus! Adica Rent a car Bucuresti 😁

Lasă un răspuns