Acum cativa ani, am cunoscut un copil care isi dorea de Craciun “vreau sa vina mama. Si o napolitana si, daca are bani, un suc”. Era elev la o scoala din Jilava, iar invatatoare ii era o prietena, Aby.

Mama lui lucra in Italia, iar el era crescut de niste bunici amarati. Sigur, le mai trimitea bani, dar nu prea multi de vreme ce copilul primea in fiecare zi UN LEU, bani de mancare. Cu ei isi cumpara o felie de salam pe care o baga in cornul pe care il primea la pranz de la scoala.

Noi, adultii, ne batem joc de copii. Si cei care ii lasa in tara (nu au nicio scuza sa isi lase copiii in tara si sa nu ii vada cu anii. Nu exista!), si cei care adopta un copil, apoi ii dau mai departe. Copiii nu sunt jucariile voastre! Legea e proasta, e stramba! Nu puteti distruge sufletul unui copil plimbandu-l de la o familie la alta. Va rog sa citiit si sa cautati pagina fundatiei.

Lasă un răspuns