„Bai, nene, io am vazut că tot feisbuku sare de sus in fund si tot internetu că ce mare poetesă e doamna Cristina Mariana Balăsoiu, care a dat 1000 de lei să i se publice poieziile care e pentru copii si care ia este autoarea lu’ versurile astea:

literatura
Eu, Marian din Calafat, vreau să spun că mie personal imi place versurile din următoarele motive:
1. E duioase.
Imi aduce aminte de cantecul care lam pus eu cand am cucerito pe Argentina, sotia mea, cand era insărcinată cu ăla mic. Cu Comision:
„Cand vine primavara/ Cucul si pupăza/ Lasă-mă mandruto, lasă-ma să mor/ Cu mana la pupăză si cu cucul gol!”

2. Apoi, imi place poiezia că este ca in viata reală: Cucu e chinuit de păsărica, vrea să o vadă si gandul acesta nu ii dă pace! El se plimbă, bea, se duce la giob, dar gandul că nu a văzut păsărica nu il lasa să trăiască si ii dă asa, o neliniste.

3. De aici, imi permit să analizez si euliterar textul:
„Canta cucul pe rămurea”– aici este clar că cucul stătea in fata casei sale, intr-un copac de langă geam si ii canta o bucată de dragoste. Probabil Salam, aia cu „esti bengoasă, ci ca la ka ci chi cea!”.
„Stă incinsă zi de zi”-aici e clar că si ea a pus botu’ la farmecul lui cucu si că l-a plăcut. Dar de fudulă sau stiu eu de ce nu recunostea!
Da’ stătea incinsă toată!
„Si-apoi cucu-si aminti/ Un cantecel de la sate/ Păsărica dă din coate”-aici e clară intentia poetesei de a ne spune că cucul i-a cantat in sfarsit maneaua Cucul si Pupăza si ea a cedat.
Acum, nici dracu stie cum dă o pupăză din coate. Eu cred că aici, duamna Bălăsoiu a gresit putin poiezia si trebuia să zică in loc de „Un cantecel de la sate/ Păsărica dă din coate”…”Un cantecel pe la spate/ Păsărica nu-l mai bate”.

4. Iar finalul e cat se poate de clar: „Păsărica o luă in zbor!”
Numai fraierii nu intelege mesajul poietesei! Cucul a plecat spre alte pupeze, dar a apucat să i-o dea in zbor păsăricii.

Si acum, m-am căznit pentru voi si am descifrat si continuarea, care e tot intr-o poiezie a duamnei. Aceasta este probabil povestea lu’ cucu si pupăza peste cativa ani.
Din ea aflăm clar că cei doi a rămas impreună, că cucul mai bagă din cand in cand mana la cuib si se joacă cu ea. Iar ea e insărcinată:
pasa

Uite, ia e autuarea:

Balasoiu

Atat!”

Marian, criticu’ la literatura romana.

  Silviu Iliuta-cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone. -Crezi că au adormit? o întreb. -Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește. Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen. Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei. Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat. Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum. Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei. I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia. -Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi.” aaa

36 thoughts on “Cucu si pupaza a lu’ literatura romana

      • Oana says:

        Cel putin Stan Georgiana nu da autografe. Ipotizand ca D/na Stan nu a gresit cand a scris cuvantul anvatat, ca si parinte, are tot dreptul sa comenteze, indiferent de cunostintele gramaticale pe care le are. Ridiculizarea unor oameni simpli (nu neaparat d/na Stan, care sunt convinsa ca nu a fost atenta cand a scris, nu ca ar fi o analfabeta) care isi spun parerea demonstreaza o placere gratuita și nevoia de a pune pe cineva in inferioritate pentru a-ți evidenția propriile calitati.

  1. Sara says:

    Sper ca singurele autografe date de aceasta ” minte ilustra” sa fie pe cartile oferite rudelor ” poietei”.
    Dar, tare ma tem, ca in curand, asa cum se practica in ziua de azi, vreun cadru didactic, prieten cu duduia, sa le bage pe gat copiilor aceasta minunata opera de arta.
    Tinand cont ca poetii nostri dragi, cu care am crescut noi si operele lor aveau o logica, sunt ” vechituri”, nu ne mai mira nimic. Ce mai reprezinta azi un Eminescu, un Cosbuc, un Blaga sau un Labis?……Prea grei pentru mintea ce trebuie sa ramana odihnita pentru a putea fi usor manipulata.

  2. Elena says:

    Ba, voi faceti bascalie, nu?! Doar nu poate fi serioasa o treaba ca asta! Respectivul „comentariu literar” m-a facut sa cred ca totul e o parodie. Sa nu-mi spuneti ca exista pe bune o asemenea carte si ca tanti din imagine chiar se pretinde poeta! Doamne fereste! Nici nu-mi pot imagina una ca asta!

  3. maria says:

    Doamne fereste!! Gata, nu imi mai inscriu fetita la scoala, scot din lada abecedarul si aritmetica de acu’ 25 de ani si o scolesc eu!! Tanti aia cu unghii geluite si fata de tampa, te rog sa scrii o carte si pentru Felix! Tot cu poezii de astea! Poate il mai tin aia inca vreo 15 ani!!

  4. Ely says:

    Canta cucul in padure ,vrea sa-ti deie fragi si mure ,Tu poeta minunata vrei alune ciocolata,
    Canta cucul si suspina mintea ta e prea fragila, Tu poeta minunata, razi alunecand in panta,
    Canta cucul si jeleste, Tu poeta daramata, te ridici si spui cu foc
    Cucule eu n-am noroc, mintea mea pe loc compune frimituri de vise bune
    Nu-s poeta si nu-s proasta dar imi place sa fac rime sa citeasca asta lume
    Sa invete ei ceva din toata prostia mea

  5. Oana says:

    Bravo, d-na poetesa! In absenta talentului dvs. nu as mai fi avut ocazia sa ma distrez atat de copios citind comentariile aluia, Marian din Calafat. Mai compuneti, doamna, va rog! Iar, dvs, d-le Silviu Iliuta, fiti pe faza! („comentariul meu este un pamflet 🙂 Sper ca d-na respectiva sa consulte un psiholog, caci poeziile sale tin de tulburare mentala, nu de critica literara”)

  6. Ruxandra Manu says:

    Cine va pune sa cititi astfel de mizerii?Oricine poate sa publice pe banii lui orice,asta nu inseamna ca trebuie si citit.Dar trebuie sa recunosc ca fara astfel de specimene nu as mai rade cu pofta de pamfletele lui Iliuta.

  7. Pingback: Despre povești mici care cresc oameni mari

Lasă un răspuns