Silviu Iliuta
Cum mori cu zile in Romania, printre romani.
Azi, pe la 13 30, eram pe la parcul Crangasi, cu un prieten. La cativa metri de intrare, un tanar zacea pe asfalt. Avea capul in jos, gura cascata, respira greu. Eu il strig sa vad daca e in regula, prietenul meu suna la 112.
-E un tanar de vreo 25 de ani, zace pe asfalt, la Crangasi. Respira greu, nu vrem sa il miscam sa nu ii facem rau. Va fac poza, trimitem?
112: Nu. Unde sunteti?
-La Crangasi, pe Viitorului, la intrarea in parc. Va dam share location?
112: Nu avem. L-ati miscat? Poate doarme.
-Am strigat, pare inconstient, nu raspunde.
112: Va dau legatura.
Da legatura.
-Buna ziua, unde sunteti?
-La Crangasi, langa parc…
-L-ati miscat?
-Nu. Stim ca nu e voie. Doar l-am atins.
-Mda. Poate e beat sau doarme.
-Si daca e cazut sau beat nu veniti?
-O fi beat.
-Nu miroase, nu stim! Dar e cazut in strada, daca se misca putin ajunge in sosea.
-O sa vina cineva…
In timpul asta, bodyguardul de la parc (poza) s-a indepartat vreo 30 de metri de locul faptei, statea in asteptare. Il strig:
-De cand sta asa?
-E de mult, asa sta, nu s-a miscat!
-Si de ce nu ati sunat la 112?
La care el:
-Eu, domnule? Nu ma bag! Treaba mea e pana la gard!
Imi arata poarta parcului.
-Si daca a cazut omul pe strada nu il ajutati ca dvs. aveti treaba doar pana la gard? Nu puteati suna la 112?
-Eu nu ma bag la astea, pana la gard am treaba.
Alti oameni stateau pe bancute, la soare. A fost o zi frumoasa. Altii treceau pe strada pe langa baiatul ala cazut. Batranii isi plimbau nepoteii cu bicicletele. Pe partea cealalta a drumului, era targ de Craciun, oamenii luau vin fiert si scortisoara. Cat am asteptat sa vina cei de la 112, i-am vazut cum se mai uitau din cand in cand cate unii. Si atat.
O masina de Politie a trecut pe acolo, foarte aproape de bordura (pe la 13 30, se poate verifica cine a fost dupa traseul masinilor). S-au uitat la cel cazut, dar nu au oprit. Am strigat la ei: “hei, stati, baaai!” Prietenul meu a alergat dupa ei pana la semafor. Nimic. S-au carat. O doamna ne-a zis ca “tanarul sta acolo de ceva timp, saracul!” Am intrebat-o de ce nu a sunat la 112, a ridicat din umeri.
In vreo 12 minute a venit Smurd. L-au trezit, l-au luat in brate. Nu mirosea a bautura, dar probabil era drogat.
L-au luat si am plecat.
Altceva voiam sa spun. Oricare dintre voi poate sa cada maine pe strada. Criza de bila, criza diabetica, AWC, lesin sau orice altceva. Se poate intampla. Ei bine, trebuie sa stiti ca, in momentul ala, romanii habar nu au ce sa faca. Se vor uita la voi ca la niste ciumati. Unul va zice ca treaba lui e pana la gard, alta te va compatimi doua ore si isi va face cruci, iar cei mai multi vor trece pe langa tine nepasatori.
Habar nu avem cum sa procedam in cazurile astea, nu stim unde sa sunam si ce sa facem. Suntem ca niste speriati de bombe care credem ca un om cazut pe strada, un om la nevoie, e un ciumat de care trebuie sa fugim ca nu cumva sa se ia naibii ce are el.
Maine puteti fi voi aia cazuti, ma! Ganditi-va la asta!
PS1: Am postat asta in speranta ca invatam naibii ceva de aici, nu din dorinta imbecila de a epata. As vrea sa ramanem cu atat: VICTIMA? SUNAM la 112, nu stam ca lesinatii! Sper sa se inteleaga. Daca nu, ghinion.
PS2: Acum dati share la postari cu icoane si trimiteti sms-uri cu ingerasii care aduc lumina de Sarbatori! Sa stiti ca asa ii ajutati pe semenii vostri, nu sunand la 112. Ar merge si un partikip mic, ala clar salveaza vieti. Amin, like and share, gen. Lol!
Acum 15-16 ani un prieten se întorcea de la Iași unde petrecuse weekend-ul ( iubita lui era studentă la Iasi) la Vaslui, prieten care este diabetic , dependent de insulina. Mai avea vreo 500 m până acasă, a făcut criză-trebuia să mănânce ceva pentru a-și face insulina, vreo 10 minute s-au uitat oamenii ca la ozn-uri la el, a avut un noroc chior să treacă prin zonă un „coleg de suferință „, diabetic și domnul, l-a recunoscut pe amicul meu, i-a cautat in geantă „stiloul” pentru injecție și i-a administrat insulina, evident nimeni nu sunase la ambulanță.
Inainte , cu multi ani, eram mai UMANI acum am devenit doar AVARI. Ce suflet sa ai sa vezi un om cazut , indiferent din ce cauza si sa nu ai nici-o senzatie, sa nu incerci macar sa vezi daca e mort sau nu, iar cei care au in obligatiile lor de serviciu salvarea acestor oameni , sunt aproape imposibili, nu au reactie, ar face orice sa nu se miste, sa nu reactioneze.
Da , mare dreptate… oamenii nu mai sunt oameni sunt niste monstri nepasatori nu se gandesc ca li se poate intampla si lor sau copiilor lo, rudelor etc… acelasi raspuns l-am prinit si eu cu un batran cazut prin parc si ma intrebau daca este beat sau mai stiu eu ce…. de unde sa sti??? Doar nu caut in sacosa sau geanta omului dupa sticla sau il miros pe bune…. asta este treaba lor sa vina cand sunt chemati … daca este in coma de la bautura ila lsai asa??? Dar poate are epilepsie omul etc????
Bai Silviule, iti spun ce mi-a spus cu ani in urma o colega de la munca (era cardiaca si diabetica): „Era o zi torida de iulie si ma duceam sa rezolv niste probleme. Eram la Unirii si din cauza caniculei mi s-a facut rau si am cazut jos. Nu mi-am pierdut cunostinta, dar stateam cazuta jos. Era o multime uriasa de oameni, un du-te vino incolo si incoace si nimeni, absolut nimeni, nu s-a uitat macar la mine. Treceau pe langa mine ca si cum nu existam, puteam sa mor acolo si nimanui nu i-ar fi pasat. Am mai stat putin sa imi adun puterile si apoi cu eforturi uriase m-am deplasat pana la primul taxi ca sa plec la spital”. Si asta se intampla cu mult timp in urma, nu recent. Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem ar fi: ce s-a intamplat cu acea solidaritate si compasiune umana care a existat si in acele zile fierbinti de decembrie din 1989 si acum nu mai exista aproape deloc? Poate ca in acesti 30 s-a mai pierdut inca ceva.
Ajuta-ne sa schimbam ceva. Semneaza petitia!
https://www.petitieonline.com/imbunatatirea_serviciului_apelului_112_-_respectarea_si_implementarea_agoritmului_de_resuscitare
Dar de unde conceptia asta ca nu trebuie atins? Intai se verifica daca respira, iar daca nu, inseamna ca e in stop cardio respirator si trebuie inceput masajul cardiac, timp in care cineva de pe strada suna la 112. Daca respira, atunci trebuie pus in pozitia de siguranta.
Va recomand un curs de prim ajutor care e oricum e gratis.
Inclusiv voi ati procedat gresit, nu mai spun de cei care treceau pe langa el.
Nu ai citit.
Aveam 9 ani, mergeam eu si tata cu bicicletele pana la bunica-mea, in partea cealalta de oras. La un moment dat tata, care era in fata mi-a spus: „asta care vine cu masina e beat, se vede. Stai cat poti mai langa bordura” Ne-am lipit amandoi cat am putut mai de bordura de pe marginea strazii, dar in ultima secunda masina omului a luat o traiectorie nebanuita si mi-a luat roata din spate, m-am dat cu bicicleta peste cap si mi-am pierdut cunostinta cateva minute. Tata s-a asigurat ca respir si a fugit dupa el sa-i ia numarul masinii. M-am trezit dupa cateva minute, eram inconjurata de cartofii pe care ii duceam bunicii, si de vreo 20 de gura-casca care se holbau la mine. A spus primul oftand: „ah, n-a murit…” si au plecat toti dezamagiti. Am ramas socata. A venit intre timp tata, m-a ajutat sa ma ridic si m-a curatat, am strans cartofii si am plecat incet sa cautam un politist. Cand l-am gasit ne-a spus ca ce facem atata caz, ca nu se vede ca-s intreaga, ce mai vrem? Ca el e ocupat cu chestii importante. Atunci mi-am facut o parere definitiva despre tara in care traiesc (bine, nu mai traiesc in ea demult, din motive similare) si despre oamenii care o populeaza, q.e.d.
Tara ăsta în care nu mai trăiți sa știți ca are și mulți oameni adevarati. Faptul ca nu i-ați intalnit, cât încă mai erati în România, nu înseamnă ca ei nu exista, ci faptul ca nu i-ați căutat sau, nu ați avut capacitatea sa îi observati, sa îi vedeti. Nu știu daca, dacă as fi fost în locul tatălui d-vs, m-ar mai fi interesat ce număr are mașină care v-a accidentat sau doar sa primiți cât mai urgent posibil primul ajutor. Iar astfel de scene nu sunt specifice doar poporului roman, din păcate ele sunt prezente în toate colturile acestei lumi din ce în ce mai reci, mai egoiste și mai indiferente la cel de lângă noi. Iar când Domnul Iisus este întrebat cine este aproapele nostru, răspunsul îl aflam în pilda bunului samarinean, in care vei regasi exact situatia descrisa, cu tanărul cazut. Intr-adevar, ne mahnesc mult aceste comportamente ale noastre – din câte am observat, în majoritate comentările sunt „ei”, nu „noi”, de parcă am fi, vreunul dintre noi vrednic de a arunca piatra – însă îmbunătățirea noastră nu sta în comentarii acuzatoare și vexate.
Eram in avion cursa Toronto Canada- Munchen Germany (peste 350 persoane in avion)dupa aproape trei ore de la decolare cind capitanul secund intreaba daca esre un doctor uman pasager. Nimeni nu raspunde. Secundul intreaba din nou daca este cineva ca asistent sau nurse intre calatori. Nici un raspuns. Secundu intreba din nou: cine stie ceva despre medicina. Am raspuns ca eu stiu dar sint veterinar. Secundul a raspuns „Veterinary is OK Please come here. M-am dus dupa el si am ajuns la( Business area) un pasager in jur de optseci in colaps circulatr (necunoscator de engleza) I-am facut masaj cardiac oxigenoterapie. Intre timp s-a luat legatura cu um medic din (telefonic) Londra care m-a orientat mai bine ce trebuie facut in avion in acest caz. Pacientul si-a revenit si pina la Munik a fost mai bine. La avion a venit cei cu urgenta si au preluat cazul. Capitanul , secundul si personalul navigant mi-au multumit mie si sotiei pentru ajutorul dat.
aparent acum se traieste dupa regula ‘cineva se va ocupa, nu e nevoie sa fiu eu acela. sigur se va ocupa cineva’…. primavara asta pe la piata unirii am urmarit o dara de sange de la H&M pana la sfanta vineri (unde am pierdut urma). Tot drumul am intrebat pe cei de la florarii, vanzatorii de cafea, gardianul de la KFC…. NIMENI nu avea idee cine a lasat dara (sangele era proaspat), si nimeni nu se gandise sa opreasca omul ranit si sa ii cheme o masina. ca sa nu mai zicem de momentul in preajma craciunului cand s-a spart din greseala un geam in casa mamei si credeam ca mi-a sarit sticla in ochi (ora 18). am sunat la 112. le-am descris ce s-a intamplat si am stat IN FRIG 45-60 de minute asteptand masina (mi s-a spus ca au trimis masina si sa astept langa bloc). dupa ce am stat ca fraierul in frig vreo ora, am sunat-o pe sora-mea, si m-a dus la urgenta cu un taxi. la ora 22, am primit un apel in care imi zicea ca vor trimite o masina fix de la spitalul unde m-a dus cu taxiul sora. o masina care de abia a plecat dupa 4 ore sa vada daca nu cumva aveam cioburi de sticla in ochi (din fericire nu aveam).
Eu consider ca indiferent daca cel cazut e beat sau drogat, trebuie ajutat. Ganditiva ca are o familie, are pa cineva drag care il adtepta acasa. Inttr-o buna zi ai putea fi tu ssu vineva drag tie. Te vei intrea de ce nimeni nu a facut nimic? Atunci iti vei aminti ca nici tu nu ai facut nimic pentru alti. Daca dorim sz traim intr-o lume mai buna, sa schimbam ceva, atunci schimbarea incepe cu mine…cu tine… Obisnuim sa fim mai buni da Paste si de Craciun, dar ce se intampla cu noi intre cele doua ssrbayori? Incetam sz mai fim oameni? Domnul sa ne binecuvinteze cu intelepciune.
Tara ăsta în care nu mai trăiți sa știți ca are și mulți oameni adevarati. Faptul ca nu i-ați intalnit, cât încă mai erati în România, nu înseamnă ca ei nu exista, ci faptul ca nu i-ați căutat sau nu ați avut capacitatea sa îi observati, sa îi vedeti. Nu știu daca as fi fost în locul tatălui d-vs m-ar mai fi interesat ce număr are mașină care v-a accidentat sau doar sa primiți cât mai urgent posibil primul ajutor. Iar astfel de scene nu sunt specifice doar poporului roman, din păcate ele sunt prezente în toate colturile acestei lumi din ce în ce mai reci, mai egoiste și mai indiferente la cel de lângă noi. Iar când Domnul Iisus este întrebat cine este aproapele nostru, răspunsul îl aflam în pilda bunului samarinean, in care veti regasi exact situatia descrisa, cu tanărul cazut. Intr-adevar, ne mahnesc mult aceste comportamente ale noastre – din câte am observat, în majoritate comentariilor sunt „ei”, nu „noi”, de parcă am fi, vreunul dintre noi vrednic, de a arunca piatra – însă îmbunătățirea noastră nu sta în comentarii acuzatoare și vexate.
N are nici o treaba, sistemul nostru e de kkt! Am sunat pe 25 pe seara la 112, pot o problema. Aveam gtreaba cu politia. Domnul de lacentrala m a certat foarte tare. ” Asta e urgenta, doamna? Ati avut vreodata vreo urgenta?” ii zic, Domne, Eu m am speriat, pt mine e o urgenta. Trebuie sa moara cineva sa se poata cataloga ca urgenta in seara de Craciun? Domnu mi a cerut din nou datele, ca ma aranjeaza el. I am transmis si eu ca acea conversatie am este inregistrata de telefonul meu. In secunda 1 mi-a inchis. Deci.. 🙂 ce sa facem cu 112? .. Sa l scrii pe o hartie moale, sa-l iei cu tine cand ai nevoie intr un spatiu mic!
E lipsa totala de spirit civic, ai dreptate, dar pentru o opinie cat mai echidistanta, mergi la spital la Urgentee intr-o zi. Poate insotesti pe cineva care are palpitatii. Hai sa-ti povestesc experienta mea. Eram cu o doamna mai in varsta, se simtea rau, palpitatii si am ajuns la urgenta…deja aglomerat acolo, se astepta dar prioritate aveau cei adusi cu ambulanta. Era ora 17:00 si am stat o ora pana s-a gasit cineva sa o cupleze pe doamna la un aparat si sa-i puna perfuzie din punctul ala am mai stat inca doua ore. La jumatate de ora dupa ce ajunsesem, a venit ambulanta, fusese chemata din spirit civic, individul urinase pe el, era rupt de beat. L-au pus pe o targa, i-au pus o perfuzie, au incercat sa discute cu el. S-a dezmeticit suficient cat sa inceapa sa urle si sa injure la modul cel mai grotesc, cel mai oribil cu putinta. Era foarte descriptiv in „aluziile” sexuale pe care le arunca catre cadrele medicale. Cat a stat acolo a cerut intruna bautura, dupa jumatate de ora, s-a externat singur, s-a dus sa-si ia de baut. A urmat inca unul, scenariu indigo…cu atat mai mult cu cat mai fusese adus si dimineata la urgente, acum bisa. Da…cu ambulanta, sigur, a avut prioritate. Stiti ce faceau cadrele medicale?? nici nu-i auzeau, erau blazate fiindca aveau parte de spectacolul asta ZILNIC.