Noile carti, cu love, fun si ardei iute, de aici:


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Eu uneori sunt mai in lumea mea asa. In sensul in care daca ar trece un elefant calare pe un melc prin fata mea sau Miss Univers imbracata doar in cureaua de la ceas, n-as observa.
Si cum eram eu azi dus asa cu gandul, deodata vad cu coada ochiului un Reiffeisen galben cu negru. Brusc imi amintesc ca aveam o indatorire de la mama sa scot niste bani, asa ca ii cer voie unuia sa ma bag pe banda intai, ma lasa, trag de volan dreapta, imi iau pul*le de rigoare pe cale orala, ca de ce m-am bagat pe banda intai, apoi parchez clasic si frumos. Pe locul unuia, lasand numar in geam.
Am intrat fericit ca o floricica in Reiffeisen, unde a avut loc urmatorul dialog:
-Sarut mana, am venit sa scot si eu niste bani.
-Felicitari!
Ma gandesc ca nici dracu nu mai scoate bani de la banca, de imi ureaza atat de frumos domnisoara cu ecuson galben, pe nume Sonia. Ea, nu ecusonul.
-Multumesc!
-Cat aveti? Ia sa vedem!
-1000 plus dobanda.
Domnisoara, genul ochelarist sexy, pe la 25 de ani, camasa plesnind la pieptul sanatos, se uita la mine pe sub sprancene si spune:
-Noi nu dam dobanzi.
Eu, fiind paralel cu operatiunile bancare si cu tot ce tine de hartii in general, ma dau la o parte de la rand, las pe altcineva in fata si o sun pe mama.
-Trebuie sa scot si dobanda?
-Da, pe doi ani.
-Zice ca nu imi da dobanda. De ce?
-Trebuie. E dobanda de la tot depozitul, iti calculeaza si iti da, stai linistit.
Imi vine iar randul.
-Doamna, eu nu ma pricep, m-ati prins! Dar mama stie, e contabila de 50 de ani. Cica trebuie sa scot si dobanda pe ultimii doi ani.
-Domnu’ Iliuta, cu stima: NOI nu dam dobanda.
-Dati, doamna! ma aprind.
Imi luceau deja ochii de nervi, mi seczbatea o cena pe la gat.
-NU DAM! NI CIO DA TA!
Se uita fix in ochii mei, ca la un copil de 5 ani caruia ii explici cum se face litera A.
-Noooi NUUUU dam dobanda! NOI Nuuu…
Ma dau la o parte din rand, o sun iar pe mama.
-Mama, astia nu dau dobanda?
-Cum sa nu?! E la termen, dar poti sa o scoti.
Ma bag iar la rand.
-Stati putin, doamna, ca v-o dau pe mama.
Sonia duce telefonul la ureche si asculta. Apoi zambeste, asculta iar si izbucneste intr-un ras dement. Bai, dar dement, ca si cum a eliberat din ea toti tocilarii grohaiotori. Atat de tare radea, uitandu-se la mine, incat a iesit colega ei dintr-un birou, cu lingurita si iaurtul intr-o mana si covrigul in alta. Apoi tuseste de doua ori, redevine aproape serioasa si ii spune mamei:
-Pai a nimerit la Fortuna, doamna! Noi suntem cu pariurile.

OFERTA! 3 CARTI=59 de ron.


FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

14694827_1839359349641889_73703758_n

Lasă un răspuns