Home / Gradina internetului / De la bloc / De la bloc. (36)

De la bloc. (36)

7

Casa unei indragostite. Mai intai s-a amorezat de „pui”, caruia i-a dat inima. Apoi de o companie de taxi.

Nu va rupeti singur florile, da? Lasati-i pe altii sa o faca!

Cel mai de treaba pagubas. Daca se oferea sa mearga la hot acasa si sa ii si spele bicicleta furata, din cand in cand…

Nu poseda. E caine.

Cornelia, elibereaza-l, doamna, pe Viorel! Nu-l mai atrage cu vinetele si mancarea de cartofiori si cu fagurele si cu nurii aia si nu ii mai manca banii, doamna! Lasa-l sa ia liftul odata, saracul prizonier, si sa mearga la acritura nebuna!
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliutacronicipebune

Cronicile unui barbat de Silviu Iliuta

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.

Fragment din carte: :

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” n-1

Check Also

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (109)

A venit ziua in care iesim toti la gratare. Sortiment: carne de porc, varianta pentru …

Lasă un răspuns