Home / Gradina internetului / De la bloc / De la bloc. (44)

De la bloc. (44)

1

Domnului care a scris afisul: vedeti ca nu sunteti in bloc, ci in troaca! Lasati porcii in pace!

2

Se inmormanteaza limba romana. Fie-i cratima usoara!

3

Practic, e un lift pe orizontala. Urci la scara A, apesi pe buton si te trezesti la scara B. Daca apesi de doua ori, te teleportezi in 2032.
4
Daca nu merge treaba asta, incercam si cu Voodoo. Infigem un ac in umarul drept si asteptam cateva zile. In niciun caz nu mergem la usa vinovatului sa ii spunem!

5

Comitetul executiv cere in regim de urgenta achizitionarea unor caini maidanezi. Rugam nu hraniti cainii. Acestia se vor hrani cu pisici si masinile vor ramane intacte. O sa vedem dupa aia ce facem cu sobolanii.

99% dintre romani au ales ultima varianta.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
aaa

 

 

Check Also

Nu-i copac ca ridichea si premier ca Veorica!

Daca domnul Mircea Malița nu ar fi fost academician, ci sef la raionul Carne de …

One comment

  1. Ultima poza mi se pare geniala! La fel si cea cu pisicile :)))

Lasă un răspuns