(*Mesaje, sugestii si reclamatii pe facebook la Silviu Iliuta)

ju

Draga nimfomana, daca vrei niste gemete adevarate, te rog sa il vizitezi pe cel care a scris afisul.
Domnul Cerchez, are 70 de ani si e fost securist.
Stie exact ce face!

Untitled-2l

Dupa ce am citit acest anunt, m-am hotarat: de acum incolo voi merge numai pe scari!

13254141_872091229568627_7445317076298193685_n
Anunt complet:„…raspunde la numele de Adi, are ca semn particular o pata de unsoare la botic, e bland, putin şiret, si umbla mereu cu limba scoasa. Rog sunati, fratele sau il asteapta acasa.”

A ramas pisica neperiata, hotilor!

s604x0_Mesajul_unui_administrator_de_bloc_pe_afisul_de_la_avizier
M-a facut curios. Cum isi alinta omul router-ul? La feminin sau masculin? Routerula sau routerizda?

mesaj-domnisoara-care-urla-seara_f_improf_750x12551
1. Observ ca vecinul de la etajul 3 nu a semnat afisul, desi sta usa in usa cu ea. V-ati prins?
2. In loc sa chemati politia, mai bine intrati in casa, poate omul ala are nevoie de ajutor. Totusi, e vecinul vostru!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;

*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

PRIETENUL MEU, INSELATUL

Lasă un răspuns