Home / Gradina internetului / De la bloc / De la bloc. (78)

De la bloc. (78)

(*Mesaje, sugestii si reclamatii pe facebook la Silviu Iliuta)

13307436_1186105988096741_6970351293869549436_n

Comitetul de bloc R12 pazeste zi si noapte langa cutia de scrisori. Vigilenti, oamenii din comitet vor afla adevarul si il vor prinde pe faptas!
Ca sa nu scape obiectivul nesupravegheat, ei isi fac nevoile in scara blocului.

 

13310382_476288889231190_3420569248053809387_n

„Preot, execut blesteme la cerere, arunc urgia pe hotii din uscator, aduc 7 ani de ghinioane pentru cei care parcheaza pe locul tau, leg farmecele celor care fac pipi in casa scarii. 
Pentru relatii, la fata mea, calugarita de la etajul 2.”

13221700_245847029108893_3525340304873969435_nDomnu’ Mosu care „motura”, eu v-am publicat anuntul.
Mai ramane sa inteleaga oamenii ce e aia „ganta cu seule” si se rezolva.

13260072_1184853618221978_8113961579483694746_n

Cred ca dupa cuvantul „ghena era o virgula.
„Intra si musti tantari!”
Le sugi sangele, mama lor!

 


Eu de caini am mai scapat, dar de nevasta…

No, cred ca am ajuns unde trebuie.

 

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliutacronicipebune

Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;

*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

PRIETENUL MEU, INSELATUL

 

Check Also

Cam asa e pe la noi…

          Abia acum a ajuns si la mine postarea asta. Ireal. …

Lasă un răspuns