Delfinii lui CRBL se striga pe nume…

„Da, CRBL, tin pe aceasta cale sa le dau peste bot celor care imi spun ca tu postezi numai tampenii pentru fraieri. Si ca ai o pagina pentru idioti! NU E ADEVARAT!
Tata mi-a adus doi delfini cand eram mic. Unul locuieste in cada, iar pe celalalt il cresc in vasul de la wc. Cand ma spal pe dinti dimineata ii aud cum se striga intre ei.
„-Vasile, te-ai trezit?
-Da, Lenuto, scoala naibii!”
E posibil sa fie vecinii de jos.
Oricum, delfinul din vasul de wc stie sa joace sah. Sau asa crede el, ca il bat mereu. Aproape mereu.
Iar Lenuta e cam lenesa, se uita la Tv toata ziua si sta pe facebook. Si repeta nume, atat stie sa zica: Teo, CRBL, Poptamas, Rahat…

Delfinasii mei foarte jucausi si ii hranesc cu pesti prosti. Pestii astia nu sunt in stare sa retina un nume intreg si si-au pus porecle.
Da, CRBL, ai o pagina pentru oameni inteligenti. Si multi!
Cel mai mult imi plac postarile acelea cu orasul de martieni care apare pe cer in Balta Alba sau alea cu gainile care nasc gaste.
Stirile doamnei Teo sau Poptamas, alea cu batani si pisici sunt fumate.
A, mai e misto si stirea cu primarul de 3 ani:

„Domnu’ Cerebel, chiar nu aveti o pagina pentru tampiti! Eu va respect!”
Si v-am citat asta din delfinul Vasile.
Ma duc, ma striga Lenuta sa o scot in parc. Sau vrei sa o plimbi tu?
Haide, trebuie doar sa vorbesti putin cu ea pe delfineasca despre Ocean, apoi sa ii dai o inghetata. Vezi ca daca nu ii iei de fistic te injura!”

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 38 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”