De Silviu Iliutacronicipebune

Stiti cum sunt baietii aia care vor sa aranjeze  un meci de fotbal, dar, de fraieri ce sunt, isi agata la piept un carton mare  cu rezultatul: „STEAUA-DINAMO, SE JOACA MAINE, VA FI 2-2!”  Nu stiti, ca-s putin fraieri de genul asta.
Ei bine, cam asa a aranjat Mihaita Gadea un meci.
In filmul captat de dezvaluiri.ro se intampla asa: Gadea intra vesel la Primaria Capitalei. Vaaai, toata lumea e surprinsa. De parca  poate ajunge oricine in biroul primarului! Incercati si dumneavoastra. Dar, na, el e de la televiziunea aplaudaca si prietena Antena 3…
Apoi doamna care il intampina zice:
-Sa o surprindem pe Gabi la lucru! E alaturi de consilierii ei apropiati.
Iar Gadea intra in sala, IN TIMPUL UNEI SEDINTE DIN PRIMARIE (treaba asta e legala?!), si o surpinde pe doamna Firea. Ea avea LAVALIERA MONTATA SI PORNITA. Scaunul era gol, iar la televizor, evident, Antena 3.
Si doamna se declara SURPRINSA:)))) Parca e un banc prost.

-ori atat doamna Firea, cat si Gadea, sunt niste mari MINCINOSI.
Din pacate, Gadea nu aranjeaza meciurile cu cap, pentru ca publicul lui nu e atent la detalii, nu vrea explicatii in plus. Publicul lui inghite orice porcarii. Iar urmatoarea porcarie va fi ca basistii si iohanistii au sabotat Antena 3, montand o lavaliera invizibila la gulerul doamnei Firea. Lavaliera care se vede doar dupa filmare.
Jos Basescu!

PS: am mai vazut mincinosi la viata mea, dar parca niciunul in halul asta de tolomac.

De Silviu Iliutacronicipebune

Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. „50 Shades Darker”

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. Transportul in tara, ORIUNDE, este de doar 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din n-1

 

sursa film: dezvaluiri.ro

13 thoughts on “Doamna Firea doarme cu lavaliera pusa.

  1. Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 60)

Lasă un răspuns