Home / (Pro)stirea zilei / Doar 500 de lei amenda daca iti bati joc de 40 de oameni de la 112!

Doar 500 de lei amenda daca iti bati joc de 40 de oameni de la 112!


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

 

 

 

 

 

O ametita de 16 ani a sunat la 112, de frica s-au mobilizat zeci de oameni, iar la final fata le-a spus ca era suparata pe iuby a ei si asa a crezut ea ca se razbuna pe ala, vorbind cu operatorii de 13 ori. Urmarea: parintii ei vor plati 500 de lei amenda.

De ce nu 50000? De ce nu platesc toate costurile interventiei?! Uriase. De ce nu un an la scoala de corectie, pana ii iese iuby din caput? Pentru ca in Romania si amenzile sunt de rahat. 

Pai altei fete, daca ii vine acum chefutzul sa il supere pe iuby cu un deranj, nici macar nu ii mai este teama sa sune la 112. Pai nu mobilizeaza ea juma’ de Bucuresti? Nu le da ea piste false despre rapitori, soferi, criminali? Ce poate ra sa pateasca in cel mai rau caz, dupa ce isi bate joc de atatea echipe care o cauta? Sa plateasca taica-su 500 de lei amenda! Adica sa renunte la pantofii aia sport pe care urma sa ii comande, gen, si sa o mustre tati cinci minute. La naiba, in randul copiilor rasfatati cu parinti parveniti (iar Bucurestiul e plin) asta ar putea deveni chiar o moda. Ce facem, puiu, de ziua ta? Iti ia tati un ponei sau ne batem joc de aia de la 112? Hai sa-ti iau un 112, ca ponei mai ai.

Dati, ba, amenzi adevarate! Puneti copilul la reeducare! Amendati-i sa ii usture cwrul! Sa o puna tati la munca ani de zile, sa plateasca! Daca e destul de mare sa aiba un iuby, e destul de mare sa si munceasca. 

500 de lei amenda, auzi!😂😂😂😂😂😂😂😂😂

 

Silviu Iliutacronicipebune

CARTI LA OFERTA. 3 carti=59 de lei.

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

tru

Check Also

Viorica pune copiii sa faca pac-pac cu arme adevarate.

Veorica s-a dus la Cugir. Pe langa binecunoscutele pupaturi dos, clasice pentru Romania, cu lideri …

2 comments

  1. Silviu Iliuta, mare geniu ai dovedit ca esti cu acest anunt. Eu te intreb doar de ce a fost nevoie de 40 de oameni? De ce a durat 8 ore sa o gaseasca? Cine plateste si mai ales cat (pt ca tot esti revoltat ca e mica amenda) pt celelalte cazuri nerezolvate ale politiei si pt suferinta atator familii? Intr-o tara normala o adresa e gasita in 2 min si se deplaseaza 2 persoane urmand sa se cheme ajutoare daca e nevoie….nu 40 de boi sa se invarta 8 ore in hora. Vai de capul ei Politie Romana. Am ajuns de rasul lumii.

Lasă un răspuns