Medic Vasi Radulescu, pe facebook:
“Domnu’ Dragnea, am înțeles că v-ați cerut scuze pușcăriașilor. Adevărul e că se impuneau aceste scuze, cum să nu. Eu vreau însă să vă întreb ceva: pacienților care au fost și sunt tratați în jeg, cu bacterii, cu tratamente improvizate, cu aparate vechi, lor când aveți de gând să le cereți scuze?
Un pușcăriaș ajunge la închisoare pentru că e pedepsit. Sigur că merită niște condiții minimale, dar să nu uităm că unii omoară oameni, violează femei, distrug familii, prăduiesc. Ce atâtea scuze? Ce articol sovietic? Adică susții că sunt nu știu câte mii pedepsiți pe nedrept? Cum naiba?
Un pacient ajunge în spital pentru a se face bine. A plătit asigurare, bună, rea, cum e ea. Dar voi ați furat banii, pentru că se fură ca-n codru în Sănătate. E normal să mai existe astfel de saloane? E normal să nu fie ventilatoare mecanice în secțiile ATI de copii? E normal să colcăie nepotismele peste tot, alimentate cel mai mult chiar de voi? E normal să sufere oamenii care merg la spital pentru a se trata și merită condiții excelente, dar ajung în saloane mai rele decât celulele? Ei sunt practic pedepsiți pe nedrept.
Lor când ai de gând să le ceri scuze, Liviule? Când o să-i ceri scuze vârstnicului de la Timișoara care a ajuns în acest salon de boli infecțioase (ce ironie, că pare generator de infecții)?
Când, Liviule?”
V.
As adauga atat:
-copiilor din centrele de plasament cand le cereti scuze pentru ca in Romania este mai usor sa faci o bomba atomica, decat sa adopti un copil?
-copiilor care invata in cele cateva mii de scolo cu toaleta in curte cand le cereti scuze ca traiesc ca in Evul Mediu? Toate toaletele alea nu costa nici cat jumatate dintr-o quinta smechera in Brazilia.
-pensionarilor cand le cereti scuze? Ca le tot cresteti pensile cu 5% si, in acelasi timp, cresc si preturile cu 10 %. Iar unii dintre ei, bietii, inca va mai cred povestile proaste.
-noua cand ne cereti scuze ca nu sunteti in stare sa inaugurati mai mult de 10 km de autostrada pe an si ca circulam in conditii mizerabile?
-lista poate avea 1000 de puncte. Ati putea sta pana dimineata sa ve cereti scuze si tot n-ati ajunge nici la 1/1000 din lista. Toate bazate pe promisiunile dvs. din campania electorala, nu pe basme. Sau, de fapt, sunt acelasi lucru.
Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
Eh, chestia cu adoptia e cu dus si intors. Nu ca vreau sa-i apar pe cei care se ocupa de adoptii in Ro, nu cunosc, dar m-am gandit la adoptie in tara in care locuiesc, tara din liga’ntai, nu democratie in curs de dezvoltare. Rezultat – mai bine nu. Si pentru copil, si pentru parintii adoptivi. De ce – o optica bolnava, in care un copil care a fost expus unor chestii urate care au determinat statul sa intervina, dupa doua luni de rehab sau patru ani de parnaie, iti ia copilul prin drept de mama/tata biologic. Deci, eu iau copilul, invat sa-l iubesc, la fel si sotia si copilul meu biologic, dupa care apare mama sau tatal lui, cea care l-a lasat la orfelinat fiindca whatever, si il ia, iar eu raman cu trauma si cu cayeva jucarii lasate in urma. Fuck that. Dar asta e gandirea dominanta in practica internationala, creata de niste lesbiene din universitati cu staif de prin vest. Si dup’aia imbecilii se mira de ce uptake-ul de adoptie e statistic slab, si dau vina pe comoditatea clasei mijlocii. Banuiesc ca via EU aceiasi conceptie a adoptiei a fost adoptata de Romania. Ar trebui un prim ministru cu cojones care sa zica fuck that, am o gramada de copii fara parinti, bagati-va filozofia asta in cur, eu dau drumul in jurisdictia mea la adoptii, si o sa am grija sa monitorizez starea fiecarui copil. Noapte buna….