Home / (Pro)stirea zilei / „Douazeci-zerozero-zero de leghe sub mari”, cartea preferata a doamnei Dancila.

„Douazeci-zerozero-zero de leghe sub mari”, cartea preferata a doamnei Dancila.

Asa ar arata un interviu despre carti cu doamna Dancila:
Reporter: Doamna Dancila, va place sa cititi?
Vasilica Dancila: Sigur, imi place mult sa citesc. Mult de tot, mai ales cand nu oboseste ochii.. Chiar azi am citit ceva interesant.
Reporter: Ma bucur sa aud asta, e important sa avem un Prim Ministru cult in cap. Ce ati citit?
Vasilica Dancila: „Fumatul poate cauza cancer si impotenta.”
Reporter: Interesant, deci uneori citit chiar si doua in acelasi timp. Sa revenim la literatura, care este cartea preferata?
Vasilica Dancila: In mod clar, impreuna cu echipa mea, care m-am sfatuit, va spun ca este “DAUAZECI-ZERO-ZERO de leghe sub mari!”


Reporter: De Jules Verne. De ce?
Vasilica Dancila: Imi place cum suna cuvantul “Jules”, vine de la jula. In plus, mi-a placut povestea de dragoste dintre ea, cand se arunca in fata trenului, si el, care nu se arunca. Daca era in Romania, ea ar fi trait si acum.
Reporter: Ca n-ar fi ajuns niciodata trenul. Confundati cu „Anna Karenina”.
Vasilica Dancila: N-am cum, am citit-o cand eram in vizita in tarile din UE, Canada si Brazilia. Era in aeroport de vanzare, impreuna cu “Dupa DOI ZERO de ani”, de Alexandru Drumes.
Reporter: Alte carti?
Vasilica Dancila: Mult mi-a placut “UNU ZERO negri mititei”, “CINCI ZERO de umbre intunecate.” Asta, ultima, a fost recomandata de echipa mea care o am, dar in special de Olguta.
Reporter: Inteleg ca cititi mult.
Vasilica Dancila: Cat imi permite timpul.
Reporter: Cat va permite?
Vasilica Dancila: Un rand pe saptamana.
Reporter: Chiar asa?
Vasilica Dancila: Ok, ok, pe an! Parca sunteti de la Opozitie, numai aia ma trimite la carte! Un premier trebuie sa mai si munceasca impreuna ca sa indeplineasca nevoile care le aveti, dar nu stiti ca le aveti. Inca.
Reporter: Acesta a fost un interviu cultural, aveti un mesaj de final pentru tinerii romani care inca mai citesc carti? Cred ca mai sunt cateva sute.
Vasilica Dancila: Sute? Cum adica… SUTE?
Reporter: Cateva sute.
Vasilica Dancila: E o intrebare capcana, nu? O sa va trimit raspunsul dup ace ma consult cu echipa… SUTE, ati zis?
Reporter: Spre exemplu, haideti ca va desenez CINCI SUTE, e mai simplu:

Vasilica Dancila: Aaaa, pai de ce nu spuneti domnule asa! CINCIZECI-ZERO. Care CINCI SUTE? Ati ajuns sa scrieti pe blog, va dati ditamai scriitor sau ce va dati si nu sunteti in stare sa scrieti correct niste pronume pe hartie.
Reporter: Numerale!
Vasilica Dancila: CINCIZECI-ZERO. Vai de capul nostrum, ce presa de doi lei avem in DOUAZECI OPTISPE’. Sa va fie rusine!

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.<

 

 

Check Also

Unii soferi vor sa iti iubeasca rudele.

Azi am avut cel mai frumos dialog purtat vreodata in trafic. Un nene, posesor de …

Lasă un răspuns