Dovada clara ca DACII calatoreau in timp.

Inainte eram un ignorant si faceam misto ieftin de cate ori vedeam postarile dacilor liberi. Radeam ca fraierul cand vedeam postari despre Napoleon, care a fost dac, si despre faptul de Decebal a inventat curentul electric. Eram un prost.
Pana cand descoperirile unui renumit grup de cercetatori italieni si englezi de la renumita universitate Vide Le au schimbat tot ce stiam despre daci.
La cateva sute de metri de Sarmisegetusa Regia, a fost descoperit un oras intreg apartinand civilizatiei dacice. I se spunea Sarmisegetusa Photoshopia.
“In centrul asezarii, la trei metri sub pamant, am facut o descoperire mai importanta decat Marile Piramide din Giizus!” a declarat Adobe Fake, renumit argheolog si asteolog.„Am sapat pana am descoperit in loc patrat, ca o sufragerie. Sufrageria aceasta a apartinut lui Gerula, iar sub semineu, ingropata in pamant, am gasit aceasta bratara dacica, care i- apartinut sotiei lui Gerula, Inventia.”
like&follow pe Facebook Silviu Iliuta–cronicipebune

La prima vedere nimic special, au mai foat descoperite multe. Dar la a doua vedere, am gasit pe ra inscriptia CARTIER pe ea. Am trimis imediar bratara la biblioteca din Alexandria si am primit confirmarea: bratara dateaza din 2010 E.N.! Ceea ce inseamna ca Gerula Fictivus, renumita capetenie, a calatorit in timp, a cumparat bratara CARTIER, apoi s-a intors la timp pentru ziua de nastere a sotiei, dupa care a plecat sa se bata cu generalul roman Iullius Caisus al II-lea. Si cuvantul CARTIER este dacic, insemna vecinatate. Poate ca ei au dat si numele firmei de bijuterii, cine stie?”
Pentru mine, Silviu Iliuta Necredinciosul. vorbele cercetatorului au fost ca un pumn in fata, ca un urlet si o tragere de maneca, ca si cum o voce suava, dar grava, mi-ar fi spus:
-Ba, Silviu, alatura-te dacilor de pe net, nu mai rade ca prostu’ de ei! Sustine cauza!
Asa ca, dragi daci liberi, m-am deplasat si eu in Sarmisegetusa Photoshopia, am efectuat o cautare pe internet si am gasit portalul prin care dacii calatoreau in timp. (Doar ca o paranteza, cuvantul internet a fost inventat de daci, vine de la inter netix, adica intre neturi, ceea ce sugereaza ca sunt main multe interneturi, deci si  universuri paralele. Dar stati linistiti ca descoperirea asta nu inseamna ca o sa platim internetul in toate!)
Dovada ca dacii calatoreau in timp. Priviti obiectul rotund in ambele poze:

Oricine priveste aceste doua fotografii, prima luata dintr-un film si a doua de la Sarmisegetusa, poate vedea clar asemanarea portii stelare cu altarului dacilor. Da! Dacii calatoreau in timp prin aceasta poarta stelara, mergeau in viitor, cumparau bratari, vindeau viezuri si branza, regizau seriale ca Stargate si ce mai faceau ei pe acolo. Numai ca ei se aruncau in poarta rotunda, nu ca in film cand isi luau avant. Erau inteligenti, era si mai usor asa, ca intr-o poarta stelara pe pamant se poate arunca oricine, chiar si in betiv care se impiedica de bolovanii din jur.
De acum nu ma mai indoiesc niciodata ca dacii sunt la originea fiecarui lucru inventat pe lumea asta si, daca vreunul dintre voi este un dac care a calatorit in timp, vreau doar sa il rog un singur lucru: se poate sa calatoriti putin prin anii 1945, in vreema lui Petru Groza, si sa faceti sa nu mai existe urmasii PSD, ca el sa nu se mai nasca? Va rog sa ma ajutati, doar daca nu e un efort prea mare, ca si dacii astia au limitate calaroriile in timp. Sau e cu abonament lunar, nu stiu cum merge.
Multumesc!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”