Va scriu din trenul de Alexandria.
Sunt bine, toata lumea e bine. S-a rezolvat si problema scaunelor, a mai venit fiecare de acasa cu ce a putut, mai cu o piatra, mai cu o valiza… Domnul care sta pe damigeana ma ingrijoreaza putin. Desi, la cat e de trotilat, nici nu cred ca o sa simta cazatura.
S-a rezolvat si problema cu usa care da afara. Am pus o coada de matura in ea si sta inchisa. Oarecum. La curbe mai pierdem cate un om, dar rezistam.
La baie e totul in regula, a urcat un domn in halta anterioara si a adus un bidon taiat la gura. Asa ca avem si wc. Apa… avem si apa! Am legat de tavan o sticluta de apa plata, are un furtunas la capat si curge prin apasare. E bine. Avem toate conditiile!
CFR face tot posibilul ca noi sa avem o calatorie placuta. Acum ne organizam putin intre noi si legam vagonul din spate de noi, folosind cateva lantisoare de la valize. Punem si lacate cu cifru intre vagoane, sa nu poata sa le desfaca nimeni. Scartaie putin vagonul 8. Nu, ca nu-l pierdem, stati linistiti! Acum sta in doua lacate chinezesti, dar eu simt ca rezista, ca unul e facut pe vremea lui Ceasca, iar atunci se faceau lucruri bune.
Dar si daca se desprinde vagonul, unde poa’ sa se duca? Ramane putin in spate si-l ia urmatorul pe bot. Mare lucru! Tot acolo ajunge.
Va pup acum, va mai scriu. Mi-a spus nasul ca trebuie sa ajung la locomotiva cu niste scotch, cica arde ceva. A facut scurt.
Vorbim cand ajung la Alexandria! Va fi exact in ziua in care copilul meu va implini 3 ani. Inca nu am cunoscut-o pe ma-sa, dar sper ca in halta urmatoare…
Stiti ce e cel mai grav? Ca oamenii nu prea folosesc sapunul si la ce mirosuri sunt aici, am ametit atat de tare incat nici macar nu mai stiu daca am coborat din tren si nu-s cumva in rata 147 de Pantelimon. Ca la fel e si acolo!
Tot este bine. Daca vrei sa ai senzatii tari incearca sa ajungi la Zimnicea cu trenul. Pana si in Afganistan garile mai sunt in picere. Poate incep.filmarile la o noua serie cu ardeleni lui Diaco u