Gala Desenului Animat
Este stramosul posturilor de desene de astazi.
La inceput, rubrica de sambata, avea aproape 45 de minute si.
Spre sfarsitul anilor 80, a ajuns sa fie de numai 10 minute/ saptamana.
Da, asteptam o saptamana intreaga sa vedem un desen cu Tom&Jerry.

Telejurnal
O ora, uneori si mai mult de cuvantari, sfaturi, vizite de lucruri si alte porcarii propagandistice.
Un fel de Antena 3 de acum, dar, din fericire, dura mult mai putin.

Cascadorii rasului
Singura emisiune pentru care lasam si fotbal si tot.
Cand auzeam pe geam: „Cascadorii rasuluui. Incepeee!”, se golea terenul de fotbal.
Charlie Chaplin, Stan şi Bran, şi alţi clasici.
Veste trista pentru unii:  acestia nu il imitau pe Smiley. Se pare ca a fost invers.

Teleenciclopedia.
Exista si azi. Singura diferenta e ca atunci chiar era urmarita.
Era cam singura noastra privire catre lume.
Singurele imagini in miscare  din afara Romaniei.
Odata a scapat un reportaj despre Bremen, iar un vecin, director de fabrica, a spus : „Nu cred ca exista, e o minciuna a imperialistilor, ca prea pare  facut din turta dulce.”

Citeste si: Povesti pentru oamenii mari.

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”

cover_blogb

Lasă un răspuns