De Silviu Iliutacronicipebune

Iata declaratia Gabrielei Firea:
„V-am promis ca o sa traiti ca in Italia? Primul pas a fost facut: am adus Venetia la voi!
Intentionam sa achizitionam gondola si sa facem cursuri lautarilor ca sa invete sa cante in italieneste. Alte masuri importante:
-Bulevardul Stefan cel Mare va fi rebotezat Grand Canal. Il ajuta si numele.
-vom angaja in regim de urgenta, cu carte de munca, 200 de salvamari. Ei vor sta pe blocuri si vor observa cine depaseste geamandura.
-pe mijlocul bulevardului, la Universitate, va avea loc, la fiecare ploaie, un meci de polo intre Romania si Italia
-vom demara programul „prima barca”, pentru toti bucurestenii
-vom organiza concursuri de pescuit, in fiecare intersectie


(sursa foto: pe poza)
-ii sfatuiesc pe toti bucurestenii sa bea cel putin doi litri de apa pe zi. E vara! Am calculat si im
felul asta, la 2 mil. de cetateni, in 3 zile, vom goli bulevardele principale. Doar nu va asteptati sa faca asta primaria?!
Acum este momentul sa ne bucuram. Avem iepurasi de plastic pe sarma, avem festivaluri cu mici si manele si concerte de sute de mii de Euro sponsorizate de primarie.
Ce ne mai trebuie sa refacem sistemul de canalizare, sa investim in pompe pentru solutii de avarie, si alte porcarii?

*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune. Acest articol poate fi citat in limita a 300 de caractere, cu citarea sursei.
Citeste si: 15 lucruri pe care nu le stiai despre papucii tai blanosi.

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. TRANSPORT GRATUIT.

Fragment din cartePatul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

Poza: facebookaaa

sursa poza: facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *