Ocrotiti gandacii!
“Viitoarea autostrada Sibiu-Pitesti (viitor=3210 E. N.) e pusa in pericol de existenta gandacului croitor, Morimus Funereus”. Pana nu se va muta specia, cu ajutorul feromonilor, nici vorba sa sapr aia o gropita! Nici autorizatiile nu se dau.
Mai intai, am ras, recunosc. Ca un nemernic ce sunt, fara inima si fara mila. Apoi mi-a parut rau, amintindu-mi poezia Elenei Farago. “De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare?
De ce mă strângi aşa de rău?”
Si iata-ma acum, la o ora dupa ce am citit stirea, cum modelez din plastilina o gradinita, in bucatarie. Am facut sosea din branzica si cascaval, pavata cu maslinute, iar acum intentionez sa trag apa calda si canalizare. Alaturi o sa fac un hotelas pentru gandaci de bucatarie, cu pat de caca, asa cum le place lor, unde nebunaticii cu picioruse sa isi mangaie antenutele sa se reproduca in voie.
Le-am pus chiar si afis in bucatarie,
ca daca au rude Morimus Funereus din aia, sa ii cheme in vizita si sa stea cat timp vor.
Draga asociatie care dai in judecata statul, care atragi atentia ca dispare gandacelul, eu te iubesc! Si va invit pe toti la mine in bucatarie sa vedeti ca ii protejez pe toti si le ofer cele mai bune conditii de viata. Cresc cateva milioane de funereus din astia, apoi ii luam pe
toti si ii ducem in padure, departe. Le facem transhumanta, cum ar veni. O sa ne ia 5-600 de ani pana ajungem la o populatie de 2-3 milioane si se vor imperechea putin si cu aia de bucatarie, adica nu vor fi rasa pura. Dar merita! Apoi ne apucam de autostrada. Intre timp, mergem pe drumurile nationale si luam sub roti de prin sate si de langa, caini, pisici, gaini, vulpi si iepuri.
