Un caine roscat, care a ramas cu mai putin de jumatate din blana.
O singura linie de tren si un indicator pe care scrie HALTA RASCRUCI.
Cum naiba sa spui “Rascruci” unei halte cu o singura linie?
O casa care sta sa cada si un gard care duce inspre nicaieri. Separa casa de…nimic.
E ca si cum cineva ar construi un gard in mijlocul unei mari. O linie de gard, atat!
Oare ce caut eu aici? De cand sunt ?

Nu mai tin minte aproape nimic de mai bine de…o zi.
Poate ca m-am lovit la cap si m-am imbatat. Am 25, ar trebui sa incep sa ma maturizez.
Imi amintesc ca am baut cu un prieten, apoi s-a rupt filmul.

Asta trebuie sa fie: am baut ca prostul si am luat primul tren inspre prima directie.
Cred ca asa am ajuns aici.

Casuta abia se tine. Sunt multe crapaturi, am impresia ca sta sa cada in orice moment.
-E cineva?
Imi fac curaj si intru. Nu stiu ce altceva as putea sa fac.
Par, in acelasi timp, si locuinta si agentie de bilete de tren.
Ochelarii desfacuti uitati pe masa ma fac sa sper ca voi vedea curand un om. Si medicamentele de pe ziar imi spun acelasi lucru…Una, doua…sase cutii. Plus doua folii. Rivastigmi…nu am auzit in viata mea de medicamentul asta! Ce boala o avea si , mai ales, cate pastile poate lua un singur om?! Poate locuiesc mai multi.

Incepe sa imi revina memoria.
Cred ca aseara am fost cu prietenul asta al meu la un fel de bal mascat cu tematica de razboi.
Sau ceva de genul asta.
Toti sunt imbracati foaaarte ciudat.

Nu trebuie sa mai beau niciodata! E tare greu sa nu fii stapan pe capul tau!

Intru in camera care serveste si drept dormitor si de sala de asteptare. Cateva fotografii inramate pe aparatul vechi de radio.
Un tanar militar cu mana la chipiu. Sa fie o poza veche de 40-50 de ani, ma gandesc.
Cred ca domnul care locuieste aici e tare batran.
In piuneza, prinsa direct in perete, este alta poza.
O tanara extrem de frumoasa, cu o umbrela de soare cu dantela. Are in mana o batista si este imbracata in alb.
Cred ca este o fotografie de prin anii ’60. Hainele sunt extrem de simple si de elegante.
Probabil, doamna a iesit, intr-o duminica de prin 1960, in oras. Care oras, nu stiu. Aici… sigur nu.
A mers la un studio foto, unde au pus-o sa stea teapana cateva secunde bune.
Nu cred ca a reusit, hainele par destul de miscate.
Nu si ochii…Ochii ei privesc spre un punct fix.
Zambeste. Probabil tinta privirii ei o face sa zambeasca.
Un barbat! Asta trebuie sa fie! Se uita la un barbat.
Daca tot nu vine niciun tren spre nicaieri, macar sa analizez pozele.

Ooo, gata! Imi vin buluc amintirile…
Fata de la bar, care vorbeste cu prietena ei este iubita mea.
Ii stiu si numele! Adica, imi sta pe limba! O sa mi-l amintesc curand.
O prind hainele ciudate de carnaval, iar in lumina asta ii poti vedea foarte bine forma corpului. Asta ma face putin gelos.
Ii dau un cot prietenului meu, care a ramas cu gura cascata.

A doua camera a casei este si un fel de bar. Probabil, pentru cei care asteapta trenul in halta.
Stai, cine sa astepte trenul aici? Ce ganduri sunt astea? E o simpla bucatarie, nu un bar.
Cum sa astepti un tren in mijlocul unui camp? Ce fel de om normal ar putea sa isi aleaga ca punct de plecare sau de sosire un loc ca asta?!
Daca nu e capatul lumii, sigur e inceputul ei. Depinde la ce capat te afli.
Bucatarie e mult spus: niste rafturi cu sticle, borcane cu mirodenii si un aragaz.
In ibric este cafea.
E calda.
“Nu ai voie”, scrie pe biletel.
O sa…o sa las niste bani langa ibric. Cam amenintator biletelul, probabil e pentru hoti. Dar eu nu sunt hot de cafea.
Adevarul e ca simt nevoia unei cafele, poate ma trezeste.
Sunt sigur ca proprietarul o sa inteleaga starea mea de acum si n-o sa ma condamne prea rau ca i-am baut cafeaua.
Ii voi lasa bani cat sa pentru 50 de cafele.
Pun banii chiar aici, sub farfuria aceasta de metal.
Alt biletel: “Nu este nevoie sa platesti”.
Izbucnesc intr-un ras nebun. Cu siguranta, cel care are casa asta are simtul umorului.
Oare de cand sunt aici?

Imi amintesc bine un moment de aseara.
Ne sarutam. Adica, prietena mea m-a sarutat. Si mirosea atat de bine. Avea gustul cafelei pe care tocmai o bause la bar. Cafea amestecata cu buze. Irezistibila combinatie!
Iar eu am dat cu piciorul in bara! M-am imbatat sau m-am batut cu cineva din bar si uite!
Am ajuns singur in bucataria unui nebun dintr-o halta cu o singura linie.
Si in loc sa ma sarut cu prietena mea cea frumoasa, stau sa imi roada pantalonii cainele asta jigarit!
Cum naiba a intrat?! Cred ca am uitat usa deschisa.

Ah, uite-i! Si mai multe poze infipte in piuneze, direct pe peretele alb. Aici e un intreg album foto!
Doamna in alb este alaturi de un domn distins si zambitor. El are parul dat pe spate si poarta un pieptan la buzunarul de la piept.
Pantaloni evazati. Si el si ea. Nu pot sa nu rad in hohote.
Ce moda ciudata!
Peste doamna au trecut maxim 10 ani, dar este la fel de fericita.
Cei doi sunt la un restaurant, pe malul marii. Ce costum caraghios cu floricele are cantareata din spatele lor! Si ce cununita de flori!
O, Doamne!

Telefonul. Trebuie sa imi caut telefonul. Sigur o am notata in agenda: Iubita sau Frumoasa.
Sau…cumva.
O sun si ii spun sa vina sa ma ia. Promit ca nu mai beau niciodata si traim fericiti pana la adanci batraneti!
E inchis. Nu imi amintesc codul.
Ah! Ce porcarie!

Poza asta cred ca este tot de prin anii ’70, facuta in curtea unei case.
Forma casei seamana cu a celei in care sunt acum. Dar nu este nicio linie de tren prin jur si …este bine intretinuta. Geamurile au un model de fier forjat si sunt pline de flori care atarna de peste tot.
Ce gradina frumosa!
In niciun caz nu poate fi aceeasi maghernita in care sunt acum.
Poza este alb-negru, dar pot sa jur ca vad toata culoarea rosiilor cocotate pe araci! Am apa-n gura.
Un detaliu: pe mana doamnei a aparut o verigheta. Ochii ei sunt mai vii si mai fericiti decat in celalte poze.
Oare fac bine ca dau buzna asa prin viata oamenilor? Sunt pe perete, le poate vedea oricine.
El o tine de brat si o apara de soare cu umbrela alba cu dantela, iar doamna in alb are in brate un copil.
Un fotograf naiv i-a asezat pe bancuta de langa fantana.
Este color. Acum vad ca doamna nu are parul negru, ci saten.
Copilul are cateva luni si este acoperit tot de scutece si o paturica.
In spatele lor, pe alee, se vede un carut mare. Probabil, singurul model care exista acum 30-40 ani.

Amintirea cu gara.
M-a condus la gara aseara, imbracata cu hainele acelea de carnaval. Cred ca am mers la tren direct de la petrecere. Ce haine amuzante am. Vai de mine, cum de am putut pune pe cap sapca aia urata. Si uniforma. 
Ce gest desprins din filmele vechi cu domnite. Ma face sa rad.
Inelul chiar seamana cu verigheta doamnei din fotografie.
Ei, presupun ca toate verighetele sunt la fel.
Poate ca in tren s-a intamplat ceva. Poate m-am batut cu cineva.
Daca as gasi o oglinda prin casa sau halta asta, as vedea si eu daca sunt lovit la cap sau nu!

Acum sunt curios, m-a prins povestea lor. Vreau sa stiu ce s-a intamplat, daca au trait fericiti…
Dar nu mai sunt poze pe nicaieri.
Dulapul! De obicei oamenii pastreaza poze in dulap.
Sunt foarte tentat sa il deschid, dar..nu se cade.
Asa ca ma asez pe scaunul de bucatarie si ma uit la el.
Ingaim un fel de “Sesam, deschide-te!”. Fara rezultat.
Nu vine nimeni. Indraznesc. Haine. Doar haine.
Dezamagitor! Ce fel de om normal tine in sifonier DOAR haine?! Cate costume vechi! Nicio poza!
Si umbrela de dantela e acolo. A trecut timpul peste ea, dar e in continuare o umbrela frumoasa.

Am si uitat de cafea. Ma cocot pe scaun ca sa ajung la raftul de sus al camarii, la zaharnita.
Zaharnita este din timpul razboiului. …Unui razboi, nu stiu care dintre ele.
Este de portelan colorat si are foarte multe crapaturi.
Mi-este putin frica sa o ridic.
O poza?! Cine ar pune o poza sub zaharnita?
Cobor repede de pe scaun, nerabdator sa studiez poza, si uit complet de cafea.

Amintirea asta trebuie sa fie de dimineata.
Sau nu stiu de cand e…
A, da! E de dimineata pentru ca eram exact in aceasta halta, in fata casei!
Probabil, imi amintesc momentul cand am ajuns.
Ii dau postasului un plic, apoi ii pun zahar in cafea. E aceeasi zaharnita! Eu am facut cafea dimineata si am oferit postasului? Si sunt imbracat intr-un costum atat de demodat. Nu e cel de la bal, pare ca l-am furat din dulap. Sper ca nu sunt hot de profesie!
Asta chiar ca e ciudat! Asta inseamna ca eu nu sunt pentru prima data in casa?! Am mai fost aici azi???
Tare nebun mai sunt. Categoric, nu mai continua cu viata asta plina de nopti nedormite si distractii! Am, totusi, 25 de ani!
Am ajuns sa imi pierd mintile de tot!
Chiar trebuie sa gasesc o oglinda, sa vad cat de lovit sunt la cap!

Domnul cu parul dat pe spate a incaruntit.
Sa fie o poza de prin anii ’90, zic. Dupa haine.
Prima noutate este ca poarta ochelari.
Este in aceeasi gradina, dar rosiile arata mult mai rau. Sunt sfrijite. Probabil, a fost un an prost.
Langa el, in fotografie, este un tanar chipes in uniforma de scolar.
Doamna in alb lipseste. Pesemne ca ea le-a facut poza.
E ceva in privirea barbatului. Nu stiu ce, dar nu mai e la fel.
Parca l-as cunoate de undeva. Acum, incaruntit si cu riduri mi se pare cunoscut.

Amintirea asta cred ca e si mai recenta, poate chiar de acum cateva ore.
Eu musc din rosie. Zeama mi se scurge pe la colturile gurii.
E aici! Prietena mea e aici! A venit dupa mine!
Pentru ca, in aminitirea mea de acum cateva ore, ma saruta. Ma saruta mult, apoi imi saruta mainile. Imi dau seama ca o iubesc foarte mult.
Plange. Are lacrimi in ochi. Sper ca sunt lacrimi de fericire.
Imi ia mana si o duce spre burta ei. O fixeaza acolo, apoi ma priveste in ochi.
O, Doamne! O sa am un copil! O… SA…AM…UN…COPIL?!
E prima intrebare pe care i-o voi adesa, imediat ce se va intoarce de unde este plecata.

Vreau sa ies in gradina. Simt nevoia sa respir niste aer curat. Destul cu mirosul de poze vechi.
Imi iau ceasca de cafea si scaunelul din bucatarie.
O sa stau acolo sa astept. Poate reusesc sa ies prin usa din spate.
Araci cu rosii mari, coapte. Ce miros!
Oare?
Oare e posibil?
Aceasta este casa? Aceasta este.

Acum, ca o vad, curtea din spate, are forma identica cu cea din poze. Geamurile cu model de fier forjat..
Da! Aceasta este casa!
Si oamenii acestia din curte…Cu de nu i-am auzit pana acum?
Sunt aici de cateva minute bune. Sau de cateva ore si nu am auzit niciun glas de omulet.
Un tanar, probabil ca e de varsta mea, poate cu cativa ani mai mare. Maxim 30.
Este pe bancuta langa sotia sa. Cei doi copii au desenat cu creta pe o piatra un X si O.
Tanarul imi zambeste si nu pare deloc speriat ca un strain iese din casa sa.
Probabil, toti cei care ajung din intamplare in halta aia uitata intra in casa pentru adapost.
Se apropie si vorbeste cu mine.
-Ce faci?
-Bine, ii raspund. Astept urmatorul tren spre…
-Spre ce, dragul nostru?
“Dragul nostru?” Ah, cred ca vorbeste cu..E cineva in spatele meu? Nu, nu e nimeni.

Ce cunoscuta mi se pare figura lui!
Imi ia ceasca de cafea din mana.
Ce am facut? E din cauza ca nu am lasat banii langa ibric? Of, ce prost ma simt!
Am atatea sa il intreb. Nu pare suparat. Imi spune zambind:
-Bunicule, stii ca nu ai voie sa bei cafea.

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.


 

De Silviu Iliutacronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

 

  1. catalina ion says:

    O alta poveste dulce-amaruie… Felicitari si asteptam cu interes o noua povestire sensibila, amuzanta, oricat de trista, dar musai cu happy-end!

  2. Rotariu Georgiana says:

    Chiar suntem mult mai mutli decat cei 2 – 3 anticipati de dumneavoastra draga scriitor. Amuzant comentariul in care cineva spune ca nu intelege sfarsitul dar hai sa nu stricam misterul, il lasam sa mai citeasca o data si apoi sa ne zica.
    Chiar astept cu nerabdare urmatoarea povestioara.Sunt perfecte dimineata la cafea si iti dau o stare de bine pentru toata ziua.M-am molipsit de la lecturarea „Fetei cu gust de ciocolata” si chiar vreau mai multe.Astept cu drag!

  3. Rotariu Georgiana says:

    Chiar suntem mult mai multi decat cei 2 – 3 anticipati de dumneavoastra, draga scriitor. Amuzant comentariul in care cineva spune ca nu intelege sfarsitul dar hai sa nu stricam misterul, il lasam sa mai citeasca o data si apoi sa ne zica.
    Chiar astept cu nerabdare urmatoarea povestioara.Sunt perfecte dimineata la cafea si iti dau o stare de bine pentru toata ziua. Eu m-am molipsit inca de la lecturarea „Fetei cu gust de ciocolata” si chiar vreau mai multe.Astept cu drag!

  4. Luiza says:

    Am citit prima data „Cea ma frumoasa casa din lume”, apoi „Cum am devenit barbat” si „Fata cu cojoc”. Mi-au placut toate dar „Halta” parca e mai impresionanta decat toate. Totusi nu cred ca te-ai ascuns in altar cu „Fata cu gust de ciocolata”. Astept cu nerabdare urmatoarea povestioara.

  5. Pingback: Nefumatorule, acum te simti respectat? - Cronica Carcotasilor

  6. Pingback: Vaginizarea barbatului. - Cronica Carcotasilor

  7. Pingback: Wellness & SPA la Intorsura Buzaului. - Cronica Carcotasilor

  8. Pingback: Patru obiceiuri mai proaste decat fumatul pe care ne facem ca nu le vedem. - Cronica Carcotasilor

  9. Pingback: La WC se merge-n minim doi! - Cronica Carcotasilor

  10. Pingback: Lumea pe care o las fetelor mele... - Cronica Carcotasilor

  11. Pingback: Mare e gradina facebook! (statusuri 103) - Cronica Carcotasilor

  12. Pingback: Obiecte din anii ’80 explicate generatiei internet (11) - Cronica Carcotasilor

  13. Pingback: Genialul plan de salvare a Europei. - Cronica Carcotasilor

  14. Pingback: Mare e gradina facebook! (statusuri 104) - Cronica Carcotasilor

  15. Pingback: Noua metoda de asfaltare romaneasca: construim ziduri pe orizontala. - Cronica Carcotasilor

  16. Pingback: Nu distribuiti! E despre o invatatoare care nu bate copii. - Cronica Carcotasilor

  17. levantin velicusas says:

    …finalul previzibil de la inceput…k stil buzzatian…si, cand a mai scris bunicul povestea???…dupa ce si-a revenit din batranetze, sau inainte s-a gandit la ceea ce urma sa se petreacaaaaa….????…textul tau mi-a adus aminte de o povestirea publicata de mult de tot, a lu` Grosan, se numeste „Trenul de noapte„…mi-a adus aminte vag, k sa fiu sincer…in rest…esti genial!!!…ma mir ca fraierii aia de la deili meili n-au auzit de tineeeeeee…asta pentru ca sunt ocupatzi cu teroristii terorii terifiante si cu reptiloizii ascunsi in bacnota de 1 dolar…itzi doresc succesuri si numai de bine!!!! p.s. cica o sa avem mosc cheie in Bucale…sunt curios ce text o sa dai!!!!…in rest, sa te Tzukutemberg pe Fesbuciuk!!!!…

  18. Pingback: Doamna Mihaela in dialog cu Raduleasca. – Stiri Non Stop

  19. Pingback: Numai rahatul romanesc o ia in sus! Scuzati limbajul. – Stiri Non Stop

  20. Pingback: Mare e gradina facebook! (statusuri 107) – Stiri Non Stop

  21. Laura Balaura says:

    Nu stiu de ce, dar inceputul m-a dus cu gandul la „Viata pe un peron”, doar ca a continuat intr-o nota mult mai optimista 🙂 Mai e? As mai citi….

  22. Valy says:

    Suntem destui care te urmarim/citim, am notat, numai pentru sustinere si a sti ca suntem pe aici, chiar daca nu lasam tot timpu comentarii.

  23. Pingback: Tara servila, vand mame. Ofer discretie si seriozitate. – Stiri Non Stop

  24. Pingback: Taxiul cu jazz si bomboane. – Stiri Non Stop

  25. Pingback: Mare e gradina Gabrielei! – Auzi

  26. Pingback: Scrisoare inchisa catre cel care a inventat machiajul. – Stiri Non Stop

  27. Pingback: Scrisoare inchisa catre cel care a inventat machiajul. – Auzi

  28. Pingback: Romania a depus o cerere la UEFA pentru a ataca la mai multe porti. – Stiri Non Stop

  29. Pingback: Gabriela face bine! – Auzi

  30. Pingback: Gabriela face bine! – Stiri Non Stop

  31. Pingback: Va rugam: nu mai chinuiti manechinuitii! Ii doare. – Stiri Non Stop

  32. Pingback: Va rugam: nu mai chinuiti manechinuitii! Ii doare. – Auzi

  33. Cosoreci Florin says:

    Silviu Iliuţă – povestirea dvs. îmi aduce aminte de clipa în care am poposit în această haltă. O zi întreagă am căutat să surpirnd fotografic halta, are ceva aparte, ceva ce o întoarce în timp. Ca mecanic de locomotivă văd multe gări şi trec prin multe gări dar la momentul în care am trecut prin această haltă ceva m-a impresionat !

  34. Kamara says:

    Wow, m-ai captivat de la inceput pana la final. Fara exagerare, ai ceva din Gabriel Garcia Marquez, care intamplator e scriitorul meu preferat. Ai un stil percutant si totodata sensibil cu care oferi o calatorie literara cum rar intalnesti in zilele noastre. Felicitari, Monsieur Silviu Iliuta, astept cartea cu mare interes. Ai har 🙂

  35. Angelique says:

    „Cum naiba sa spui “Rascruci” unei halte cu o singura linie?”
    Am luat de multe ori trenul spre casa din aceasta halta, din satul (care nu intamplator are acelasi nume) in care locuiau bunicii mei, in copilarie. Am multe amintiri frumoase de acolo. Incerc sa nu ma simt ofensata de lipsa de interes pentru istoria acestui loc si originea numelui, pentru ca apreciez unele postari de pe aceasta pagina, dar ma simt dezamagita.. Nu mi se pare ok sa folosesti o fotografie cat se poate de „random” si sa inventezi ceva dupa ea.

    • Silviu Iliuta says:

      E atat de trist ca trebuie sa va explic ca e o povestire de fictiune, incat n-o s-o fac. Sunt dezamagit ca un om care citeste acest blog nu a inteles asta. Spor…

  36. Elia Ionita says:

    Mai, omule, eu acum te descopăr cu adevărat. … Pana acum ai fost un tip haios de pe facebook..
    Jos pălăria! Ma-nclin.
    Mai citesc.

  37. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 36) – Stiri Non Stop

  38. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 36) – Auzi

  39. Pingback: Cea mai tare afacere de la Electric Castle. – Auzi

  40. Pingback: Cea mai tare afacere de la Electric Castle. – Stiri Non Stop

  41. Pingback: Povestea iubaretei Chitz-Chitz si a preadulcelui Puiu. – Auzi

  42. Pingback: Marlanii de MALL. – Auzi

  43. Pingback: Marlanii de MALL. – Stiri Non Stop

  44. Pingback: Stiati ca platiti taxa pe APA DE PLOAIE? – Auzi

  45. Pingback: Domnul Beligan. – Auzi

  46. Pingback: Da, exista chilotii anti-basinute! Omenirea a rezolvat si aceasta problema. – Auzi

  47. Pingback: Da, exista chilotii anti-basinute! Omenirea a rezolvat si aceasta problema. – Stiri Non Stop

  48. Pingback: Draga Zuckerberg, te rog, fa ca testul de inteligenta sa fie obligatoriu atunci cand iti creezi un cont de facebook. – Auzi

  49. Pingback: La mare, la soare, scuipam seminte de floare. – Auzi

  50. Pingback: Fii bun! Adopta o cratima! – Auzi

  51. Pingback: Ceau, sunt Elisabeta! Cu ocazia deschiderii noii mele pagini de Facebook, am hotărât să fac un cadou fanilor mei. – Auzi

  52. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 37) – Auzi

  53. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 37) – Stiri Non Stop

  54. Pingback: Guta: “Mi-am luat din greseala bilet la Iron Maiden. Am crezut ca inseamna FER de pe MAIDAN” – Auzi

  55. Pingback: Da-i cu sampon, mo! – Auzi

  56. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 38) – Auzi

  57. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 38) – Stiri Non Stop

  58. Pingback: Olimp: Amfiteatru-Belvedere-Panoramic, de la Nea Marin la Jack Nicholson. – Stiri Non Stop

  59. Pingback: Olimp: Amfiteatru-Belvedere-Panoramic, de la Nea Marin la Jack Nicholson. – Auzi

  60. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 39) – Auzi

  61. Pingback: Doamna Nuti, aveti un pix? – Stiri Non Stop

  62. Pingback: Doamna Nuti, aveti un pix? – Auzi

  63. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 39) – Stiri Non Stop

  64. Pingback: Poate ca exista mizerii mai mari, dar eu nu am intalnit una… – Auzi

  65. Pingback: Poate ca exista mizerii mai mari, dar eu nu am intalnit una… – Stiri Non Stop

  66. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 40) – Stiri.US

  67. Pingback: Cele mai tari oferte din magazinele patriei (ep. 40) – Stiri Non Stop

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *