Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Postarea unei romance din Barcelona, dupa vizita lui Barna. Nu vreau sa comentez, va rog sa o faceti voi:

“Fusei la intalnirea candidatului Dan Barna cu romanii din Barcelona. Intalnire pusa la 12.30 (banuiesc ca ora a fost aleasa in functie de agenda candidatului, nu de programul electoratului). Am ajuns acolo cu juma de ora mai tarziu. Vreo treizeci de insi. Cativa de vorba cu candidatul la intrare, restul asezati la o masa lunga, cu aperitive spaniole. Nu inteleg dinamica, asa ca intreb un om care parea ca stie ce e de facut. Ma invita sa ma asez la masa. Ma asez la masa. Intreb o doamna de vizavi daca asta e o intalnire pentru intimi, membri USR, sau daca e pentru toata lumea. Imi zice ca e pentru toata lumea. Ma uit in jur, toti pareau ca se cunosc, numai io displaced. O intreb pe doamna din fata mea, daca Dan Barna va vorbi, ne va zice ceva. Mi-a zis ca nu stie. Langa mine, pe scaunul liber, se aseaza un baiat. Facem cunostinta si-l intreb si pe el daca cunoaste formatul evenimentului. Nu-l cunostea. Il intreb de ce a venit. Ca sa-l vada pe Barna in carne si oase, sa vada de cel fel de oameni e inconjurat si sa-l intrebe care-i treaba cu planul lui Nasui, cu privatizarea sistemului de sanatate. Ca iubita lui e englezoaica si prin ea a inteles si el ce se intampla cu NHS-ul si cu privatizarile serviciilor sociale. Ma intreaba: tu de ce ai venit?. Pai, la fel ca tine, sa vad omul si sa-l intreb cat aloca USR-ul din milioanele de euro primite de la stat, adica de la noi, pe crearea de politici publice de catre experti, cu studii de impact, masuratori, cum se face in politica competenta. Baiatul nu stia ca USR primeste milioane de euro de la stat. L-am informat. L-am intrebat daca stie pe cineva din suita. Stia, un tanar userist de 2 luni, rezident In Barcelona. Il cheama si-l intrebam de ce suntem aici. Baiatul userist ne-a zis ca sa mancam si sa vorbim cu candidatul. Cum sa vorbim? Intre timp, candidatul se asezase in capul mesei si manca. Manca si nu se mai oprea. Cum sa vorbim, sa-l oprim din mancat?

Si useristul de 2 luni ne-a zis da si ne-a chemat in capul mesei. Ne-am dus. Candidatul a lasat furculita jos si-a dat mana cu noi. Baiatul cu NHS-ul in cap si-a exprimat ingrijorarea privind planul lui Nasui si l-a intrebat pe Barna care-i treaba cu asta. E USR partid neoliberal?, ce-i cu privatizarile serviciilor publice? Candidatul ne-a zis ca statul ofera din ce in ce mai multi bani la sanatate, dar nu-si imbunatateste serviciile, deci trebuie diminuat ca e incompetent. La care eu am vrut sa-l intreb intrebarea mea, dar nu s-a mai putut ca a trebuit sa plece. Am mai vorbit un pic cu useristul de 2 luni-rezident-in-Barcelona, care ne-a zis ca el e de acord cu noi, dar ca in USR e imposibil sa vorbesti despre poiltici sociale, ca te iau de comunist. Si ca si lui ii e greu mai ales ca traieste in Barcelona, bastion al social-democratiei. L-am mai intrebat eu pe baiatul userist de ce a cheltui USR-ul niste mii de euro din bani publici pentru aceasta intalnire de la ora 12.30 la Barcelona, in care candidatul, staful si niste militanti au mancat jamon si scoici. A ridicat din umeri si mi-a oferit un zambet chiar frumos. Apropo de competenta, am cunoscut-o pe fotografa caravanei, Steluta, care chiar stie sa-l scoata pe Barna prezidentiabil in fotografii. De abia astept sa vad pozele candidatului de la intalnirea cu diaspora din Barcelona, al treilea hub de romani din Spania.

Ah, la plecarea in fuga, un om din staff a venit la grupul nostru din capul mesei si a dat mana cu toti barbatii, pe mine m-a ignorat. Ma uit la baietii rezidenti in Barcelona si le zic, ce-i cu machismul asta? De ce n-a dat mana si cu mine? Ei mi-au zambit.

Ah doi, am intrebat-o pe doamna de vizavi unde e Ghelme si daca vine. Ghelme, useristul misto din Barcelona. Parea ca nu-l cunoaste.”

Raspunsul lui Barna:

 

Oferta carti:


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

tru

p

1 Comentariu la ““Iar candidatul (Barna) s-a pus in capul mesei si manca. Nu se mai oprea… “

  1. Zev says:

    O mica neintelegere, Ema s-a dus la o intalnire a lui Dan cu diaspora romana, iar Dan s-a dus la ce ii scria lui in programel, pranz la un restaurant romanesc. Fiecare s-a comportat in consecinta. Ambii au ceva de invatat, Ema sa citeasca atent unde se duce (nu stiu exact ce scria in postarea, emailul, ravasul, articolul de unde a aflat de eveniment) iar Dan sa priceapa ca orice prezenta a sa in public, in timpul campaniei, poate genera asteptarea unei interactiuni cu cei prezenti. Ai intrat in joc, joaca. Notez si ca ambii au postat civilizat, si asta in sine e pozitiv. Sa incerce Ema figura asta cu Serban Nicolae sau Iordache, sa vezi Tourette. Invers, sa nu incerce Dan figura asta cu electoratul de Cacana, ca isi vinde rinichii (amandoi) lui Arsinel ca sa achite consumatia si sacosele. Da, asa de rau am ajuns, eu personal cel putin, ma bucur ca nu si-au scos ochii, nu s-au balacarit si nu s-au acuzat de nimic. Doi oameni civilizati au interpretat diferit ceva. Fiecare si-a spus punctul de vedere. In ochii mei nuna scazut niciunul, cum am inceput, o mica neintelegere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *