De Silviu Iliutacronicipebune

8Acesta este cel mai scurt si mai sincer anunt matrimonial dat vreodata.

12313715_1650631361892322_6353637881569844211_n„Maricica. M-am uitat.  Atenta. Nu insistenta. Nu vreau. Mi-e frica. Piei! Psiho.”

5

Eu nu cunosc personal, dar le poti suna pe asistentele lui Capatos. Cred ca rezolvi si cu 5 Euro/ora.

14348712_1109421255772632_1420238794_n

Raspuns: „Sunt Cerasela, nu am barnauul mare, am situatie foarte buna, sunt epilata, fara silicon, am maini finute si sunt bomba. Am iubit milionar si stau la „orasi”. Nu vreau prosti si agramati.  Am scris doar ca sa ma laud.”

wa7Te-au blocat de multa vreme, Georgica!

13902715_949645621828133_2503461589802909125_n

La prima vedere… mai treaca-mearga! Dar la prima citire… s-a rupt toata vraja!

 

Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”

Citeste si: Bate-ti iubita de Valentine’s Day!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu IliutaCosta 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. 

Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
n-1

De Silviu Iliutacronicipebune

2 Comentarii la “Imi caut perechea! (8)

  1. Pingback: Imi caut perechea! (8) – Stiri.US

  2. Pingback: Imi caut perechea! (8) – Auzi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *