Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Prima bucurie a serii a fost ca la casa de bilete mi-au dat inalbitor de rufe sau detergent de vase . Nu stiu de ce, poate e de vina moaca mea de gospodina, poate e o promotie. Poate ambele. L-am bagat in buzunar si am intrat in sala.

Joaquin se machiaza si asculta muzica la radio. Adica face practic ce fac jumatate dintre baietii din Bucuresti sambata seara, inainte sa mearga la club. Numai ca Joaquin nu merge la club, ci pe strada, unde avea o slujba. Era clown. 

Niste pusti, trei la numar, ii fura pancarta pe care o agita deasupra capului. Si pentru ca tinea mult la pancarta, cum tinem noi la alea de la 10 august, clownul o ia la goana dupa cei trei, sperand sa ii rupa in bataie. Numai ca, surpriza, in primul gang, el ia bataie. Scenaristul vrea sa ne spuna de la inceput ca el o victima, ca nu cumva sa intelegem altceva.
Vecina din dreapta ii zice prietenei:
-Aici cred ca incepe sa aiba sindromul Cotard.
-L-am facut la scoala?
-Cand te crezi mort, dar esti viu.
-Ahaaa!

Mortul viu se duce la psiholog. O doamna total paralela cu profesia se preface ca-l asculta. Cu toate astea, el ii spune chestii. Mai intai ii marturiseste ca visul lui e sa devina Bobonete, adica mare artist pe stand up comedy si poate, daca are noroc, sa prinda si un rol in Las Fierbinti, plus reclame la carnati si mititei.
Psiholoaga nu pare impresionata. Posibil sa nu ii placa mititeii. Dupa felul lesinat in care vorbeste pare vegana. Sa ma ierte veganele daca pot, sa stiti ca nu-s om rau.

Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Urmeaza zece minute in care nu se intampla mai nimic in afara de faptul ca Joaquin rade ca un nebun, total aiurea. E fel al regizorului de a ne spune: “ba, uite-l cum rade, asta e un actor bun! Plm, daca nici din ras nu va dati seama… “
In timp ce omul ala rade ca nebunul, mai aflu de la studente ca are alte zece boli mintate. 

Apoi Joaquin merge cu autobuzul spre casa si se joaca cu un copil care statea pe scaun. Ma-sa e rea, il cearta pe Joaquin:
-Cine esti tu, ba, sa te joci cu copilul meu?
Ea nu aflase ca el e Joaquin, un mare actor. Lasand gluma la o parte, chiar e un actor mare. Si ca sa arate asta, el plange. Din senin, baga cate o repriza de plans. Toti actorii care au luat Oscar au plans in filmul respectiv. Toti! Aproape toti. In afara de omul-peste ala de acum vreo doi ani. El n-avea lacrimi, find animal marin. Joaquin e de suprafata, deci boceste.
Autobuzul in care merge seamana cu astea ale lui Firea, deci e oarecum de inteles plansul. Probabil ca nu se inchidea usa, probabil ca il tragea curentul, in autobuzele alea turcesti sunt mereu probleme serioase. Dar nu, el plangea pentru ca mama copilului i-a facut observatie.

Ajuns acasa, Joa  il vede pe Calinescu la televizor, la Chestiunea Zilei. Bine, nu e chiar Calinescu, e un actor putin mai slab: De Niro.


Mama clownului se uita mereu la emisiunea lui De Niro, un show din ala cu canapea, cu invitati si glume scrise in prompter. E frumos. Baiatul din stanga mea sforaie, asta ma trage ingrozitor a somn. Rezist!

Joaquin lucra la o agentie. Era artist stradal angajat de unu’ care mai avea pitici, artisti de circ si altii. Pentru ca la agentia aia e mancatorie, la fel ca la orice alta firma din Pipera, un grasan ii ravnea postul de clown. Si ca sa-l faca sa plece pe Joaquin ii da cadou o arma. O arma adevarata, chipurile sa se apere. Cati din Pipera ar avea curaj sa faca asta?
-Ba, sefa de marketing, ia si tu o arma, mergi la sedinta cu ea si vezi care e treaba. Daca iese rau, iti iau eu locul.

Joaquin se intoarce acasa la ma-sa si face prima victima: canapeaua. In care trage cu foc de cateva ori, pentru a ni se arata ca eroul este subjugat psihic de o societate bolnava care a omorat individualitatea si a anihilat valorile. Am aflat asta de la a doua studenta, cea mai slab pregatita. Cealalta a zis doar ca e refulare si o manifestare a altui sindrom, Fregoli. N-am auzit de el, dar deduc ca e naspa.

Mama clownului psihopat se uita la stiri, unde il vede pe un politician care vrea sa rezolve problema sobolanilor uriasi din Gotham. Un sobolan urias, care ii sperie pe toti, e cam la jumatatea unui sobolan de Rahova. Si cam la un sfert din sobolanul de Drumul Taberei. Se simte ca scenaristul n-a fost in Romania. In loc de Gotham, i-ar fi zis Gorjului.
Politicianul ala, pe nume Wayne, era fostul sef din tinerete al mamei. Cu care ocazia ea ii si scria scrisori. Sute de scrisori in care il ruga sa o ajute pentru ca situatia ei materiala e nasoala si ala mic inca sta cu ea in casa.

In casa e o atmosfera placuta, ca de Craciun: mama si fiul se uita la televizor. Doar ca fiul mai impusca din cand in cand canapeaua, iar mama e si ea usor dusa. El ii marturiseste ca vrea sa ajunga om de stand up, ca Bobonete, iar ma-sa i-o trage la temelie:
-Fiule, dar nu trebuie sa fii amuzant pentru asta?
Nu, nu trebuie! Ati vazut reclama aia romaneasca la prezervative, cu 5 baieti de la stanf up? Si stiti ce cariere au? Lumea chiar cumpara bilet sa ii vada.

Psihopatul are si o vecina draguta, model afro, cu copil. Ii place de ea, iar ea, in mod surprinzator, urca cu el in lift. Pentru el, asta deja inseamna ca au o relatie si ii zambeste.


Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Mi s-a spart punguta cu inalbitor, din buzunar, cred ca am inceput sa miros a clor, dar ma uit in jur ca si cum caut sa vad ce s-a intamplat si pufnesc. Studentele se simt vinovate si isi dsu gentile mai incolo.

Inapoi la film. Ajuns la un spital de copii, unde facea entertainment, clownului ii cade pistolul din buzunar. De aia nu merg eu la petrecerile cu clowni si prefer sa chem Gasca Zurli sau pe Sportacus .
Il suna e seful lui, ca si cum simtea ceva, iar acesta ii spune ca e concediat. In momentele astea, de suparare, unii barbati intra in depresie, altii fac sex cu amanta, altii se imbata cu prietenii sau mai sunt din aia cu mai ciudati care merg acasa si fac sex cu nevasta.
Joaquin e si mai ciudat: el da cu capul de geam si il sparge. Geamul. Apoi incepe sa alerge ne nebun pe strazi, prin ganguri, cu o sacosa din aia tarcata de Obor in mana.

Ajunge la metrou, o statie ce seamana cu Aparatorii Patriei. Daca actiunea s-ar fi intamplat peste 100 de ani as fi crezut ca e posibil sa fie Drumul Taberei. Nu e, se intampla in trecut.
In vagon, trei nenorociti beti, cu costume smechere si bani se dau la o tipa. Nu stim ce cauta trei baieti cu bani in metrou, da probabil ca aveau si eu un hobby.Cand ii vede, viitorul Bobonete rade. Are un ras de Oscar, v-am zis. Simte asta si vecinul de scaun pentru ca se trezeste exact cand Joaquin facea ca o mierla. Baietii cu bani o lasa pe fata aia in pace, ea fuge. Probabil ca n-au luat o actrita de Oscar, ci o modelina, deci au pus-o sa paraseasca scena repede, inainte sa apuce sa deschida gur. Sau o fi fost platita la ora, ca multe multe modeline. Cine stie? Cert e ca aia trei raman cu Bobonete Wanna Be, iar asta ii impusca. Pac, unu, pac, doi, pac il alearga pe al treile prin statie pe la Aparatorii.
Dupa crime, Joaquin se duce intr-o baie si danseaza. Asta face orice psihopat serios dupa o crima: danseaza!
Cand iese din wc e alt om: se duce direct la vecina, bunaciunea afro, o pupa pe gura si o baga in pat.

Dupa sex, psiholoaga il anunta ca e ultima sedinta, ca i-au taiat fondurile. El e trist, cu cine dracu mai vorbeste el de acum incolo. Cui dracu ii zice el de crimele alea comise? Groaznic!
Suparat, izbucneste in ras. Tot rasul de mierla neinteleasa cu care o sa ia Oscar. Mare actor! Haterii vor spune orice sau cum ar zice 5 Gang: haters gonna hate!
Asa, de suparare ajunge acasa, unde o vede iar pe deprimata de ma-sa. Ala din stanga a adormit iar. Mama psihopatui pleaca la culcare, ii da o scrisoare de pus la Posta. Joaquin o citeste si afla ca Wayne, politicianul ala cu sobolanii, e taica-su! Exact ca in Imperiul Contraataca, numai ca asta nu e asa de negru.

Joaquin innebuneste si vrea cu orice pret sa ajunga la ta-su, politicianul Wayne care statea intr-o vila mare de tot si pe lux. Nu atat de mare ca a lui Ciorbea si mai putin pe lux decat la Firea acasa, dar oricum vila era smechera. Ajuns la gard, Joaquin Ii da flori copilului din curte, cum ar veni frate-su, care avea vreo 8 ani. Joaquin vreo 40, dupa infatisare. Dar nu apuca sa se joace cu floricelele, nici cu masinutele, ca un om rar, asistentul politicianului vine la poarta si ii spune ca mama lui Joaquin si-a imaginat tot, ca femeia e nebuna. Mare informatie nu e asta, fata din dreapta ii descoperise deja vreo 5 sindromuri.
Asistentul i-a spus lui Joaquin ca e adoptat, ceea ce l-a enervat rau pe clown. Atat de tare incat lasa balta pe moment cariera in stand up si devine obsedat sa ajunga la ta-su.

Ma-sa face atac cerebral. Era oarecum normal, ea a fost nevoita sa-l asculte pe Joaquin razand in mii de duble la filmare. Nu e usor nici sa-l vada dansand.


Clownul il prinde pe taica-su intr-o buda, la film. Politicianul ii spune si el ca mama lui Joaquin si-a imaginat ca a avut o relatie cu el, apoi ii arde un pumn clownului. El rade. Ala din stanga s-a trezit iar si o intreaba pe gagica-sa:
-Ba, cand plm incepe filmul asta?
E rau. Dar nu mai rau decat un nene de la spital care nu vrea sa ii dea dosarul lui Joaquin. Dar el i-l trage din maini si fuge cu el acasa. Afla ca e adoptat si ca ma-sa il lega de calorifer cand era mic.
-O iubeste pe mama lui, asta e Stockholm combinat cu Oedip, trage concluzia studenta.
-Si putin Bobonete? zic.
N-a prins gluma, dar mi-a dat floricele.
Cartea Detectiv de Romania, Silviu Iliuta

Situatia se precipita de aici. De suparare, Joaquin mai rade putin, apoi se baga in frigider. Ce face omul la suparare? Intra putin sa se racoreasca.
Au zis multi ca filmul are foarte multa violenta, dar pana in acest moment mie mi se par mult mai violente unele seriale de pe Disney Channel.
Iese din frigider si sta in chiloti pe canapea. Cam ca la Insula Iubirii sau, mai nou, la Master Chef. Si rade. Daca as fi vecinul lui, i-as bate in teava. Lui nu ii bate nimeni in teava, ci doar la usa. Politia. Doi tontalai care il suspecteaza ca i-a ucis pe aia trei la metrou. Nu cred ca le pasa prea mult, dar intre timp, pe strada, lumea era bucuroasa ca au crapat trei bogatani.

Are primul spectacol de stand up. Ma rog, e mult spus. Sta cu un carnetel in mana si rade.Ii sperie pe toti din sala. Desi era contemporan cu Chaplin, cineva din sala l-a filmat si chiar cred ca l-a pus pe youtube sau undeva. Cert e ca imaginile au ajuns la emisiunea lui De Niro, care a facut misto de prost-gust de el.
De nervi, Joaquin danseaza in baie si ar mai fi dansat mult si bine, daca nu bateau la usa doi fost colegi: grasul ala care ii daduse arma si un pitic.
Pe scurt: psihopatul s-a prins ca grasul l-a lucrat ca sa ii ia pozitia de clown si i-a bagat foarfeca in gat, din greseala. De vreo 17 ori. Apoi l-a pupat pe pitic pe cap si i-a dat drumul, dar acesta, ghinion, nu ajungea sa traga lantul. S-a ras la momentul asta. Intotdeauna radem de aia mici si amarati, de aia neputinciosi si strambi. Dar mergem la filme despre conditia psihopatilor si plangem pentru ei. Spre exemplu, Joker o omoara pe ma-sa, ii trage o perna pe fata cand era internata, iar lumea il iubeste. Il casapeste si pe taica-su, dar resultatul e acelasi.

Lui Joaquin i se da o veste minunata: pentru ca momentul lui de Youtube, cand radea de dement la stand up, a fost apreciat de telespectatori, De Niro l-a chemat in emisiune. De fericire, Joaquin Iese pe strada si incepe sa danseze pe niste scari. Se misca ciudat, cam ca piticul din Twin Peaks, exact cum trebuie pentru Oscar. Din nefericire, Politia Dansului trecea chiar atunci pe acolo, in speta aia doi tontalai de politisti. L-au strigat, el a luat-o la goana catre emisiunea lui De Niro, dupa ce multimea i-a omorat si pe astia. In culise , ii zice lui De Niro sa il prezinte ca fiind Joker. Clar, e momentul in care el isi da seama ca nu mai poate fi vorba de o cariera in stand up si o coteste definitiv pe partea asta cu crimele. Macar sa faca bine ceva! Mai ales ca aflam ca nici faza cu dragostea vecinei nu era reala, ci doar in imaginatia lui, deci nici viata sexuala nu avea cine stie ce.

Intrat in platoul tv, Joaquin o pupa pe o babuta invitata.Mi-as fi dorit ca in momentul asta sa fie in studio la Antena 3 si sa il pupe pe Gadea. Sau pe oricare sustinator al Colitiei Pentru Gaura Permisa si Familie.
N-o sa iti spun care e finalul, ca poate vrei sa vezi filmul, dar De Niro face din nou misto de el, iar Joa al nostru il impusca. Scuze! Nu m-am putut abtine.
Joker devine un erou, orasul e in flacari! Americanilor le plac astia care impusca prezentatori in direct, empatizeaza cu ei.

In concluzie: un actor foarte bun care rade mul si se machiaza prost. Un film care ar fi fost foarte bun, daca ar fi inceput cu jumatate de ora inainte de final. Si pentru ca tot spunea lumea ca e violent, in film sunt vreo 10 crime. Adica mai putin de 1% decat in primul minut de Terminator 2 sau mai putin de 2% din turcii cazuti in scena bataliei de la Selimbar din Mihai Viteazul, facute pe vremea cand nu isi puneau problema ca filmele sunt violente.

Cititul desteapta! Oferta. 3 carti=59 de lei. Ca braga.


Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

 

tru

p

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *