Am vazut o filmare care m-a rupt: doi oameni, sot si sotie, isi “sarutau” fata si nepoata prin geam.  

Se descalta la poarta, apoi merg incaltati numai in sosete pana la fereastra casei rudei, unde sunt copiii.

Anca si sotul ei lucreaza la Spitalul de Boli Infectioase si s-au separat de restul familiei. O luna, doua, nimeni nu stie cat. Iar asta e cel mai rau: nu stii cat va dura. 

Cine are copii intelege, n-are cum sa nu te faca praf filmarea asta. Mai mult decat cifre, avertismente, statistici. 

Ma gandesc cum ar fi pentru mine sa imi vad fetele in fiecare zi fara sa le pot lua in brate, pupa sau tine de mana. Cumplit. Sigur as face ca ei, daca as lucra in spital, dar tot mi-ar fi ingrozitor de greu.

Cei doi, care si un baiat, sunt pentru mine romanii zilei. Ma feresc de cuvinte gen “erou”, dar daca ar fi toti romanii responsabili ca ei, in scurt timp, am trece fluierand de virus.

La polul opus, o sleahta de neispraviti aflati in izolare intr-un hotel, urla pe holuri. Un faraon zbiera ca el mananca numai friptura buna de vita si facea scandal ca nu ii aduce nimeni. Da, exista si astia!
Citeste! Desteapta. Oferta de aprilie:

“Cronicile

 

 

 

 

Lasă un răspuns